Decizia CCR nr. 467/2013Paragraful 14

Guvernul arată că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se susţine că prevederile art. 278^1 din Codul de procedură penală asigură accesul liber la justiţie, dând persoanei vătămate dreptul de a formula plângere în faţa unei instanţe de judecată împotriva soluţiei de netrimitere în judecată pronunţate de către organele de urmărire penală. Se arată că principiul dublului grad de jurisdicţie este aplicabil numai în cauzele penale şi numai în prezenţa raporturilor penale de conflict, or, în cazul plângerii formulate conform dispoziţiilor art. 278^1 din Codul de procedură penală, obiectul judecăţii îl constituie legalitatea şi temeinicia actului de netrimitere în judecată, şi nu fondul cauzei penale. Se susţine, de asemenea, că textele criticate oferă părţilor cauzelor penale egalitate de tratament din punctul de vedere al mijloacelor procedurale puse la dispoziţie pentru realizarea pretenţiilor sau pentru exercitarea drepturilor, fiind asigurat, astfel, caracterul echitabil al procedurii de judecată. Se arată, totodată, că prevederile art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedură penală nu îngrădesc nici dreptul la apărare, prevăzut la art. 24 din Legea fundamentală, întrucât acest drept se circumscrie, în fiecare caz în parte, cadrului procesual legal, neobligând legiuitorul să asigure dublul grad de jurisdicţie indiferent de natura şi obiectul cauzelor. Se subliniază faptul că reglementarea căilor de atac este, conform dispoziţiilor art. 129 din Constituţie, atributul exclusiv al legiuitorului.