Decizia ÎCCJ nr. 52/2022 (HP)Punctul III

III. Punctul de vedere al completului care a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție Completul de judecată care a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție cu pronunțarea unei hotărâri prealabile a reținut că, potrivit art. 78 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, cu modificările și completările ulterioare, „Conducătorului de autovehicul sau tramvai, instructorului auto atestat care se află în procesul de instruire practică a unei persoane pentru obținerea permisului de conducere, precum și examinatorului autorității competente în timpul desfășurării probelor practice ale examenului pentru obținerea permisului de conducere sau pentru oricare dintre categoriile ori subcategoriile acestuia, implicați într-un accident de circulație, le este interzis consumul de alcool sau de substanțe ori produse stupefiante sau medicamente cu efecte similare acestora după producerea evenimentului și până la testarea concentrației alcoolului în aerul expirat sau recoltarea probelor biologice“. Sancțiunea nerespectării acestei dispoziții legale este prevăzută de art. 78 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, care instituie prezumția în sensul că rezultatele testului sau ale analizei probelor biologice recoltate reflectă starea conducătorului, a instructorului auto sau a examinatorului respectiv în momentul producerii accidentului. Instanța de trimitere a apreciat că instituirea unei astfel de prezumții se întemeiază pe importanța și semnificația obligației stabilite în art. 78 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 195/2002, republicată, legiuitorul apreciind că este absolut necesar să interzică orice consum de alcool sau substanțe cu efecte similare, după producerea unui accident de circulație, în vederea stabilirii în condiții de maximă operativitate și cu exactitate a condițiilor producerii accidentului, respectiv a stării conducătorului auto la acel moment. Cu toate acestea, în sistemul nostru de drept, prezumția de nevinovăție, astfel cum este reglementată prin dispozițiile art. 4 din Codul penal și art. 99 alin. (2) din Codul de procedură penală, îmbracă două coordonate: administrarea probelor și interpretarea acestora. În ceea ce privește interpretarea probelor, pentru a putea fi înlăturată prezumția de nevinovăție, este necesar să se înlăture eventualitatea, bănuielile, supozițiile, aproximațiile, pentru că atunci când infracțiunile nu sunt stabilite cu certitudine, prezumția de nevinovăție împiedică pronunțarea unei hotărâri de condamnare. Pe de altă parte, instanța nu este ținută, în mod particular, de nicio probă, convingerea sa reprezentând corolarul esențial al puterii de apreciere a probelor, evident, numai pe baza probelor administrate în limitele legii. Prin urmare, s-a opinat că o astfel de prezumție așa cum este cea prevăzută de art. 78 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, republicată nu poate fi considerată una absolută, vinovăția urmând a fi stabilită ca urmare a evaluării materialului probator administrat în cauză. ...