Decizia ÎCCJ nr. 52/2022 (HP)Punctul VIII

VIII. Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția judiciară, prin concluziile formulate, a apreciat ca fiind inadmisibilă sesizarea prin care sa solicitat Înaltei Curți de Casație și Justiție să pronunțe o hotărâre prin care să dea o rezolvare de principiu problemei de drept menționate, considerându-se că aceasta nu reprezintă o veritabilă problemă de drept, interpretarea și aplicarea art. 78 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 fiind clare. Din modul de formulare a întrebării preliminare reiese că problema pe care o ridică instanța vizează prezumția instituită de art. 78 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, republicată, și efectul acesteia asupra elementelor de tipicitate ale infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, prevăzută de art. 336 alin. (1) din Codul penal. Prin Decizia Curții Constituționale nr. 732 din 16 decembrie 2014 s-a stabilit că sintagma „la momentul prelevării mostrelor biologice“ este neconstituțională, întrucât aduce atingere prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (5) din Constituția României referitor la principiul respectării legilor și ale art. 20 referitor la preeminența tratatelor internaționale privind drepturile omului asupra legilor interne, raportate la prevederile art. 7 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Prin această decizie s-a arătat că „Stabilirea gradului de îmbibație alcoolică și, implicit, încadrarea în sfera ilicitului penal în funcție de momentul prelevării probelor biologice, care nu poate fi întotdeauna imediat următor săvârșirii faptei, constituie un criteriu aleatoriu și exterior conduitei făptuitorului în vederea tragerii la răspundere penală, în contradicție cu normele constituționale și contravenționale mai sus menționate“. Totodată, s-a reținut că art. 78 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 „interzice conducătorului unui autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai, instructorului auto, aflat în procesul de instruire practică a unei persoane pentru obținerea permisului de conducere și examinatorului autorității competente în timpul desfășurării probelor practice ale examenului pentru obținerea permisului de conducere, consumul de alcool sau substanțe psihoactive după producerea unui accident de circulație în care au fost implicați și până la momentul testării sau recoltării probelor biologice“. În cazul în care persoanele enumerate mai sus încalcă această obligație, prin art. 78 alin. (2) din același act normativ sa instituit o prezumție legală absolută, considerându-se că rezultatele testului sau ale analizei probelor biologice recoltate reflectă starea conducătorului, a instructorului auto sau examinatorului respectiv în momentul producerii accidentului. De asemenea, din coroborarea dispozițiilor art. 336 din Codul penal cu cele ale art. 78 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 reiese că prezumția este aplicabilă doar în ipoteza în care se produce un accident rutier. Având în vedere aceste aspecte, s-a apreciat că prezumția instituită de art. 78 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 are rolul de a scuti organul de urmărire penală de a mai proba valoarea alcoolemiei de la momentul depistării conducătorului vehiculului, instructorului auto sau a examinatorului care consumă alcool ulterior producerii unui accident rutier, prezumându-se că gradul de intoxicație determinat la momentul recoltării probelor biologice reflectă valoarea acestuia de la momentul conducerii vehiculului implicat în evenimentul rutier. În ipoteza în care această valoare depășește pragul de 0,80 g/l alcool pur în sânge, sunt îndeplinite condițiile de tipicitate ale infracțiunii prevăzute de art. 336 din Codul penal. ...