Decizia CCR nr. 410/2013Paragraful 14

Avocatul Poporului arată că dispoziţiile art. 278^1 alin. 8 lit. c) din Codul de procedură penală sunt constituţionale. Se susţine că pronunţarea de către judecătorul învestit cu soluţionarea plângerii formulate conform prevederilor criticate a unei încheieri prin care admite plângerea şi desfiinţează rezoluţia sau ordonanţa atacată nu constituie, în sine, o prezumţie a lipsei imparţialităţii acestuia la soluţionarea fondului cauzei atunci când o reţine spre judecare, câtă vreme judecata finalizată prin pronunţarea încheierii de admitere a plângerii are alt obiect decât judecata fondului cauzei. De asemenea, se arată că după învestirea instanţei, în condiţiile art. 278^1 alin. 8 lit. c) din Codul de procedură penală, acţiunea penală se exercită tot de către procuror, care, în funcţie de probele administrate şi de dispoziţiile legale aplicabile, poate cere condamnarea inculpatului, achitarea acestuia sau încetarea procesului penal. Se arată că, în aceste condiţii, nu se poate reţine faptul că, prin admiterea plângerii reglementate la art. 278^1 din Codul de procedură penală, instanţa de judecată se substituie Ministerului Public, cu încălcarea normelor constituţionale ale art. 131 alin. (1) şi (2) . Se face trimitere la deciziile Curţii Constituţionale nr. 172 din 22 martie 2005, nr. 864 din 9 octombrie 2007, nr. 985 din 6 noiembrie 2007 şi nr. 1.645 din 15 decembrie 2009.