Decizia CCR nr. 216/2014Paragraful 22

16. Prin Decizia nr. 172 din 22 martie 2005, cu privire la constituţionalitatea dispoziţiilor art. 278^1 alin. 8 lit. c) din Codul de procedură penală din 1968, în forma anterioară modificării şi completării lor prin art. I pct. 139 din Legea nr. 356/2006 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură penală, precum şi pentru modificarea altor legi, Curtea a constatat că nu poate fi reţinută susţinerea autorului excepţiei privind încălcarea prin art. 278^1 alin. 8 lit. c) din Codul de procedură penală din 1968 a dispoziţiilor art. 131 din Constituţie, privind rolul Ministerului Public, întrucât judecarea cauzei de către instanţă după desfiinţarea rezoluţiei sau ordonanţei de netrimitere în judecată implică participarea procurorului la judecarea cauzei în calitate de titular al acţiunii publice şi exercitarea tuturor atribuţiilor decurgând din această calitate. Curtea a mai reţinut că dobândirea poziţiei procesuale de inculpat nu atinge principiul prezumţiei de nevinovăţie, având în vedere că, în cadrul procedurii de soluţionare a plângerilor întemeiate pe art. 278^1 din Codul de procedură penală din 1968, instanţa nu soluţionează fondul cauzei, ci se pronunţă asupra legalităţii şi temeiniciei rezoluţiilor ori ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată dispuse în faza de urmărire penală. De asemenea, Curtea a statuat că nu se poate reţine că textul de lege criticat ar contraveni dispoziţiilor constituţionale ale art. 124, prin care se consacră principiile înfăptuirii justiţiei, şi ale art. 126 referitor la competenţa instanţelor judecătoreşti şi la procedura de judecată, deoarece întreaga procedură de soluţionare a plângerilor împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată se desfăşoară în limitele acestor principii constituţionale. Soluţia şi considerentele deciziei anterior referite au fost aplicate mutatis mutandis în cazul prevederilor art. 278^1 alin. 8 lit. c) din Codul de procedură penală din 1968, în forma criticată de autorul excepţiei (a se vedea Decizia nr. 985 din 6 noiembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 786 din 20 noiembrie 2007).