Decizia CCR nr. 216/2014Paragraful 10

6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că, prin dreptul de a reţine cauza spre judecare, potrivit dispoziţiilor art. 278^1 alin. 8 lit. c) din Codul de procedură penală din 1968, fără ca procurorul să fi pus în mişcare acţiunea penală, instanţa se substituie Ministerului Public, devenind ea însăşi apărătorul intereselor generale ale societăţii şi al ordinii de drept, fapt ce contravine dispoziţiilor art. 131 din Constituţie. Se arată că Ministerul Public aparţine puterii executive, motiv pentru care textul criticat încalcă principiul separaţiei puterilor în stat, reglementat la art. 1 alin. (4) din Constituţie, dând posibilitatea instanţelor de a exercita atribuţii specifice procurorilor. Pentru aceleaşi considerente, se susţine încălcarea prin dispoziţiile art. 278^1 alin. 8 lit. c) din Codul de procedură penală din 1968 a prevederilor art. 124 şi art. 126 din Constituţie referitoare la înfăptuirea justiţiei şi la instanţele judecătoreşti. Se arată, de asemenea, că prin reţinerea cauzei spre judecare, instanţa se pronunţă cu privire la vinovăţia făptuitorului, căruia, în consecinţă, îi va aplica în mod automat o pedeapsă, încălcând astfel prezumţia de nevinovăţie de care acesta beneficiază, potrivit art. 23 alin. (11) din Legea fundamentală, până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti de condamnare.