Decizia CCR nr. 216/2014Paragraful 13

9. Avocatul Poporului susţine că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se arată că prin reţinerea cauzei spre judecare, potrivit dispoziţiilor art. 278^1 alin. 8 lit. c) din Codul de procedură penală din 1968, instanţa de judecată nu se substituie Ministerului Public, neîndeplinind acte specifice urmăririi penale sau procurorului, ci acte de judecată ce fac parte din sfera propriei sale competenţe. Se subliniază faptul că administrarea de noi probe sau refacerea probelor administrate de procuror nu constituie acte de urmărire penală, ci acte judiciare aparţinând fazei de judecată, prevăzute de lege în vederea stabilirii adevărului şi a elementelor răspunderii penale. Se susţine că, în acest mod, sunt respectate prevederile constituţionale referitoare la înfăptuirea justiţiei prin instanţele judecătoreşti, în mod unic, imparţial şi egal, precum şi cele referitoare la rolul Ministerului Public în calitate de apărător al drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor, fără ca prin aceasta să se aducă atingere principiului separaţiei puterilor în stat. Se face trimitere la deciziile Curţii Constituţionale nr. 864 din 9 octombrie 2007, nr. 985 din 6 noiembrie 2007 şi nr. 1.645 din 15 decembrie 2009.