Decizia CCR nr. 243/2013Paragraful 15

Judecătoria Iaşi - Secţia civilă opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, arătând că textele criticate nu sunt de natură a încălca dreptul la un proces echitabil, prevăzut la art. 21 alin. (3) din Legea fundamentală. Se face trimitere la Decizia Curţii Constituţionale nr. 579 din 29 mai 2012. Se susţine că prevederile art. 30 alin. 4 din Codul de procedură civilă din 1865 au menirea de a preveni situaţiile în care o parte formulează în mod abuziv cereri de recuzare informe sau repetate, pentru acelaşi motiv. Se arată că dispoziţiile legale criticate sunt menite să fluidizeze procesele civile, prin împiedicarea părţilor de rea-credinţă să formuleze cereri de suspendare în scopul tergiversării judecăţii, şi că, mai mult, instanţa de judecată este cea mai în măsură să aprecieze cu privire la legătura cauzei penale cu cauza civilă şi la oportunitatea suspendării cauzei civile în cazul prevăzut la art. 244 alin. 1 pct. 2 din Codul de procedură civilă din 1865. Se susţine, de asemenea, că prevederile art. 108^1 alin. 1 pct. 1 lit. b) din Codul de procedură civilă din 1865 permit instanţei să sancţioneze formularea de cereri vădit netemeinice în scopul şicanării sau tergiversării cauzelor şi că dispoziţiile art. 108^5 alin. 1 şi 3 reglementează modalitatea de soluţionare a cererii de reexaminare, niciunul dintre acestea necontravenind vreunei prevederi constituţionale. Se susţine că judecarea cererii de reexaminare a încheierii prin care se dispune plata unei amenzi de către instanţa care a pronunţat respectiva încheiere sau de către preşedintele acesteia se justifică prin faptul că acea instanţă cunoaşte cel mai bine motivele aplicării amenzii şi că caracterul irevocabil al hotărârii pronunţate, în acest fel, are ca scop evitarea tergiversării judecării cauzei. Se arată că, în acelaşi scop, au fost reglementate şi dispoziţiile art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, prin care legiuitorul a conferit doar instanţelor de judecată dreptul de a sesiza Curtea Constituţională cu excepţii de neconstituţionalitate invocate în cursul soluţionării cauzelor, impunând, totodată, efectuarea de către acestea a unui control cu privire la întrunirea condiţiilor de admisibilitate expres prevăzute în textul criticat. Se face trimitere la Decizia Curţii Constituţionale nr. 741 din 12 mai 2009. Se arată, astfel, că niciunul din textele criticate nu încalcă liberul acces la justiţie şi dreptul la un proces echitabil prevăzute la art. 21 alin. (1) şi (3) din Legea fundamentală.