Decizia CCR nr. 243/2013Paragraful 17

Guvernul arată că textele criticate sunt constituţionale. Referitor la pretinsa neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 28 alin. 2 din Codul de procedură civilă din 1865 se face trimitere la deciziile Curţii Constituţionale nr. 97 din 9 februarie 2006, nr. 183 din 2 martie 2006, nr. 390 din 19 martie şi nr. 741 din 12 mai 2009, arătându-se că soluţiile pronunţate sunt aplicabile şi în prezenta cauză. Cu privire la constituţionalitate prevederilor art. 183 din Codul de procedură civilă din 1865, se susţine că acestea dau posibilitatea instanţei de judecată să aprecieze oportunitatea suspendării cauzei, pentru a evita situaţia pronunţării unor hotărâri contradictorii, preîntâmpinând, totodată, abuzul de drept al părţii interesate în tergiversarea soluţionării litigiului. În ceea ce priveşte pretinsa neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 244 alin. 1 pct. 2 din Codul de procedură civilă din 1865, se arată că lăsarea la latitudinea judecătorului a opţiunii suspendării cauzei, în condiţiile în care există indiciile unei infracţiuni, a cărei constatare ar influenţa în mod semnificativ hotărârea ce urmează să fie pronunţată, îi permite acestuia să îşi exercite rolul activ sancţionând eventualele tentative de abuz de drept procesual, soluţie incontestabil mai eficientă decât cea a impunerii prin lege a măsurii suspendării.