Decizia CCR nr. 218/2013Paragraful 11

De asemenea, în opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, consecinţele tratamentului discriminatoriu instituit prin textul de lege ce formează obiectul acesteia afectează dreptul la viaţă privată, prin imposibilitatea absolută de a schimba locul de muncă - sub rezerva demisiei, precum şi dreptul la dezvoltarea carierei, prin instituirea unui impediment de 3 ani la ocuparea unei funcţii sau exercitarea unor atribuţii deschise altor magistraţi, dar care nu au fost admişi în magistratură în condiţiile art. 33 alin. (1) din Legea nr. 303/2004. Astfel, textul de lege supus controlului de constituţionalitate impune o interdicţie generală şi abstractă de mobilitate care împiedică reunirea familiilor în cazul în care magistratul numit potrivit acestui text de lege desfăşoară activitatea în altă localitate decât cea în care convieţuieşte cu familia. Autorul excepţiei arată că "o asemenea măsură legislativă care, prin formularea imperativă, împiedică orice analiză de oportunitate şi impune ignorarea de plano a circumstanţelor personale, a drepturilor persoanelor implicate şi a condiţiilor deosebite în care se poate afla o familie datorită unei dezbinări menţinute forţat, indiferent de consistenţa oricăror argumente contrare, reprezintă o ingerinţă certă în exerciţiul dreptului la viaţă privată şi de familie". Susţine, totodată, că o asemenea ingerinţă nu are un scop legitim şi nici nu este justificată de o nevoie imperioasă, întrucât "deficienţele de ocupare a schemei se pot corecta prin analize riguroase de oportunitate şi o politică adecvată de resurse umane şi nu prin interdicţii sterile şi discriminatorii, pentru o perioadă atât de lungă de timp". În plus, nu este respectată nici cerinţa proporţionalităţii, dacă se iau în considerare împrejurările personale deosebite, ca, de exemplu, copii minori, părinţi cu boli incurabile degenerative, distanţa de sute de kilometri dintre locul de muncă şi locuinţa statornică a familiei.