Decizia ÎCCJ nr. 30/2022 (HP)Punctul IV

IV. Punctele de vedere exprimate de către curțile de apel și instanțele judecătorești arondate În conformitate cu dispozițiile art. 476 alin. (10) din Codul de procedură penală, cu referire la art. 473 alin. (5) din Codul de procedură penală, s-a solicitat punctul de vedere al instanțelor judecătorești asupra chestiunii de drept supuse dezlegării. Au comunicat puncte de vedere asupra problemei de drept în discuție Curtea de Apel București, Curtea de Apel Galați, Curtea de Apel Pitești, Curtea de Apel Brașov, Curtea de Apel Suceava, Curtea de Apel Bacău, Curtea de Apel Timișoara, Curtea de Apel Oradea, Curtea de Apel Constanța, Curtea de Apel Ploiești, Curtea de Apel Alba Iulia, Curtea de Apel Cluj, Curtea de Apel Iași și Curtea de Apel Craiova, care, după caz, au făcut referire și la opiniile unora dintre instanțele arondate. IV.1. Într-o primă opinie, aparent majoritară, regăsită în informațiile transmise de Tribunalul Bistrița, Tribunalul Maramureș, Judecătoria Baia Mare, Judecătoria Sighetu Marmației, Tribunalul Sălaj, Judecătoria Jibou, Judecătoria Șimleu Silvaniei, Judecătoria Darabani, Judecătoria Botoșani, Judecătoria Suceava, Judecătoria Dorohoi, Judecătoria Rădăuți, Judecătoria Suceava, Judecătoria Câmpulung Moldovenesc, Judecătoria Moinești, Judecătoria Roman, Tribunalul Neamț, Judecătoria Piatra-Neamț, Curtea de Apel Timișoara, Tribunalul Arad, Judecătoria Reșița, Judecătoria Caransebeș, Judecătoria Oravița, Judecătoria Moldova Nouă, Tribunalul Timiș (opinia majoritară), Judecătoria Sânnicolau Mare, Judecătoria Lugoj (opinia majoritară), Judecătoria Timișoara, Judecătoria Năsăud, Curtea de Apel București, Tribunalul București, Judecătoria Călărași, Judecătoria Lehliu-Gară, Tribunalul Ialomița, Tribunalul Ilfov, Tribunalul Giurgiu, Judecătoria Bolintin-Vale, Tribunalul Teleorman, Judecătoria Roșiori de Vede, Judecătoria Zimnicea, Judecătoria Turnu Măgurele, Tribunalul Brașov, Judecătoria Făgăraș, Judecătoria Rupea, Tribunalul Covasna, Curtea de Apel Pitești, Curtea de Apel Galați, Tribunalul Galați, Judecătoria Liești, Judecătoria Oradea (opinia minoritară), Curtea de Apel Craiova, Judecătoria Slatina Judecătoria Caracal, Tribunalul Olt, Judecătoria Slatina, Tribunalul Gorj, Judecătoria Motru, Judecătoria Novaci, Tribunalul Dolj, Judecătoria Constanța, Tribunalul Constanța, Judecătoria Tulcea, Tribunalul Buzău, Judecătoria Pogoanele, Judecătoria Buzău, Judecătoria Alba Iulia și Judecătoria Aiud, sa susținut că este posibilă anularea amânării aplicării pedepsei în ipoteza în care, pentru infracțiunea descoperită pe parcursul termenului de supraveghere, s-a pronunțat o soluție de amânare a aplicării pedepsei, fiind suficient ca pedeapsa închisorii dispuse pentru infracțiunea nou-descoperită să fi fost stabilită, nu și aplicată. În argumentarea punctului de vedere s-a arătat că, potrivit dispozițiilor art. 89 alin. (1) din Codul penal, dacă pe parcursul termenului de supraveghere se descoperă că persoana supravegheată mai săvârșise o infracțiune până la rămânerea definitivă a hotărârii prin care s-a dispus amânarea aplicării pedepsei, pentru care i s-a aplicat pedeapsa închisorii chiar după expirarea acestui termen, amânarea se anulează, aplicându-se, după caz, dispozițiile privitoare la concursul de infracțiuni, recidiva sau pluralitatea intermediară. Deși dispozițiile art. 89 alin. (1) din Codul penal au în vedere aplicarea unei pedepse prin cea de-a doua sentință, acest text de lege trebuie interpretat sistematic, în raport și cu prevederile alin. (2) al art. 89 din Codul penal, voința legiuitorului reieșind cu certitudine din acest ultim text de lege. Astfel, în ipoteza unui concurs de infracțiuni, dacă prin cea de-a doua sentință s-ar fi aplicat o pedeapsă pentru una dintre infracțiuni, nu ar mai fi fost posibilă amânarea aplicării pedepsei rezultante; or, voința legiuitorului este în sens contrar. Textul alin. (1) al art. 89 din Codul penal nu poate primi interpretări diferite, după cum este vorba de o pluralitate de infracțiuni sub forma concursului de infracțiuni, a recidivei sau a pluralității de infracțiuni. Ca atare, dacă se poate dispune anularea amânării aplicării pedepsei în urma descoperirii unei noi infracțiuni pentru care sa stabilit o pedeapsă cu amânarea aplicării pedepsei (putând să se dispună din nou amânarea aplicării pedepsei cu privire la pedeapsa rezultantă), în ipoteza constatării unei pluralități de infracțiuni sub forma concursului de infracțiuni, atunci se poate dispune această soluție și în ipoteza constatării pluralității de infracțiuni sub forma recidivei sau pluralității intermediare descoperite de către organele judiciare abia în faza de executare (dar cunoscute de către persoana în cauză încă de la început). ... IV.2. Opinia contrară a fost exprimată de Judecătoria Bistrița, Judecătoria Buhuși, Judecătoria Onești, Tribunalul Caraș-Severin, Judecătoria Giurgiu, Judecătoria Videle, Tribunalul Brăila, Tribunalul Botoșani, Curtea de Apel Oradea, Judecătoria Oradea (opinia majoritară), Judecătoria Aleșd, Judecătoria Carei, Judecătoria Negrești-Oaș, Tribunalul Mehedinți, Judecătoria Târgu Cărbunești, Judecătoria Târgu Jiu, Curtea de Apel Ploiești și Judecătoria Pătârlagele. În această opinie s-a susținut că nu este posibilă anularea amânării aplicării pedepsei în ipoteza în care, pentru infracțiunea descoperită pe parcursul termenului de supraveghere, s-a pronunțat o soluție de amânare a aplicării pedepsei. În argumentarea punctului de vedere formulat s-a susținut că nu se poate proceda la anularea amânării aplicării pedepsei în ipoteza în care, pentru infracțiunea descoperită pe parcursul termenului de supraveghere, s-a pronunțat o soluție de amânare a aplicării pedepsei, având în vedere dispozițiile art. 89 alin. (1) din Codul penal, respectiv descoperirea pe parcursul termenului de supraveghere a unei infracțiuni cu privire la care s-a dispus pedeapsa închisorii (aplicarea unei pedepse), coroborat cu dispozițiile art. 83 alin. (1) din Codul penal, potrivit căruia instanța dispune amânarea aplicării pedepsei, și, pe cale de consecință, nu se mai aplică pedeapsa principală. Totodată, s-a susținut că, prin modul de reglementare a dispozițiilor art. 89 alin. (2) din Codul penal, intenția legiuitorului a fost de a remedia situația juridică a inculpatului, dar și de a oferi acestuia posibilitatea de a beneficia în continuare de amânarea aplicării pedepsei, ceea ce nu ar mai fi posibil dacă pentru infracțiunea nou-descoperită a fost aplicată o pedeapsă. ... ...