Decizia CCR nr. 155/2013Paragraful 10

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia precizează că, în calitate de societate de leasing, a comercializat un număr mare de autovehicule, care, deşi nu se mai află în proprietatea sa, fiind înstrăinate prin finalizarea contractelor de leasing şi transferarea proprietăţii, au rămas înmatriculate pe numele său, dar nu din vina sa, ci din vina cumpărătorilor care nu şi-au transcris dreptul de proprietate pe numele lor. Arată că înţelege să critice întreaga ordonanţă, "atât în privinţa textului legii, cât mai ales în privinţa interpretării şi punerii în aplicare a prevederilor legale ale acestuia de către C.N.A.D.N.R. şi subsidiară CESTRIN" pentru a contesta numeroasele amenzi emise în mod ilegal împotriva sa de C.N.A.D.N.R. În ceea ce priveşte prevederile art. 8 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002, arată că, potrivit acestui text, contravenţia reprezintă fapta de a circula, iar nu fapta de a nu achita şi/sau deţine rovinieta, şi că numai conducătorul auto poate fi contravenientul, respectiv cel care trebuie să achite amenda, nu utilizatorul drumurilor naţionale, aşa cum e definit în art. 1 din aceeaşi ordonanţă. Susţine că este neconstituţional să răspundă proprietarul, iar, în unele cazuri, fostul proprietar al unui vehicul, pentru fapta şoferului. Solicită Curţii Constituţionale să interpreteze dispoziţiile art. 8 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 cu privire la subiectul/persoana/entitatea la care acestea se referă, mai precis să ofere un răspuns la întrebarea cine/ce este acela care comite fapta de a circula: conducătorul auto, vehiculul însuşi sau persoana fizică sau juridică trecută în certificatul de înmatriculare al vehiculului.