Decizia ÎCCJ nr. 22/2022 (HP)Punctul V

V. Opinia specialiștilor consultați În conformitate cu dispozițiile art. 476 alin. (10) raportat la art. 473 alin. (5) din Codul de procedură penală a fost solicitată specialiștilor în drept penal opinia asupra chestiunii de drept supuse examinării. V.1. Departamentul de Drept penal al Facultății de Drept din cadrul Universității din București a opinat că, din perspectivă semantică, soluția problemei apare evidentă, în sensul că fapta de a modifica starea locului unui accident de circulație are în vedere și schimbarea poziției vehiculului implicat în accident, concluzionându-se că textul nu poate fi suspectat de neclaritate ori de lipsă de previzibilitate. Analizându-se argumentele ce ar putea valida opinia contrară din încheierea de sesizare, s-a arătat că pentru înțelegerea corectă a conținutului unei infracțiuni este necesar să ne raportăm la rațiunea incriminării, la valoarea pe care legiuitorul urmărește să o protejeze. În cazul particular al infracțiunii prevăzute de art. 338 alin. (2) din Codul penal, pe lângă valoarea protejată în principal, respectiv siguranța circulației pe drumurile publice, mai sunt ocrotite, în subsidiar, relațiile privind înfăptuirea justiției, ca atare analiza elementului material trebuie să se raporteze și la valoarea ocrotită în subsidiar. Din această perspectivă, locul accidentului reprezintă locul faptei din punct de vedere procesual penal, iar protejarea acestuia implică interzicerea oricăror activități care ar perturba o cercetare eficientă, fiind relevante dispozițiile art. 195 alin. (1) lit. d) din Codul de procedură penală, cu privire la mențiunile obligatorii din procesul-verbal de cercetare la fața locului. Opinia exprimată identifică rațiunea pentru care era necesară precizarea în art. 77 alin. (3) a interdicției schimbării poziției autovehiculului prin contrapunerea cu textul art. 79 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, care prevede că în cazul accidentelor fără victime conducătorii auto sunt obligați să scoată imediat vehiculele în afara părții carosabile. ... V.2. Centrul de Cercetări în Științe Penale al Facultății de Drept a Universității de Vest din Timișoara, verificând sesizarea, în raport cu criteriile de admisibilitate stabilite de art. 475 din Codul de procedură penală, a apreciat că acestea sunt îndeplinite cumulativ. Cu privire la fondul sesizării s-a exprimat opinia potrivit căreia dispozițiile art. 338 alin. (2) din Codul penal nu prevăd cu exactitate condițiile în care producerea unui accident de circulație generează obligația de a nu modifica sau șterge urmele accidentului, așa încât definirea acestei infracțiuni se face prin trimitere la legislația extrapenală, respectiv Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, care constituie reglementarea-cadru în materia circulației pe drumurile publice. S-a apreciat în cadrul opiniei exprimate că nu se poate disocia noțiunea de schimbare a poziției autovehiculului de noțiunea de schimbare a stării locului, fiindcă, de cele mai multe ori, schimbarea poziției autovehiculului modifică și starea locului. Prin modificarea stării locului se înțelege orice acțiune prin care o persoană realizează, după producerea accidentului de circulație, o schimbare voită care tinde să creeze confuzie sau să distorsioneze adevărul în procesul de stabilire a dinamicii accidentului de circulație sau de reconstituire ideatică. În concret, trebuie analizat dacă simpla mutare a fost de natură să schimbe starea locului, să îngreuneze stabilirea dinamicii accidentului de către organele de anchetă, respectiv să împiedice stabilirea, cu acuratețe, a împrejurărilor producerii accidentului, însă analiza acestui aspect excedează obiectului sesizării. Faptul că dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice au un caracter redundant, în sensul că includ și ipoteza schimbării poziției vehiculului, nu înseamnă că legiuitorul a exclus caracterul infracțional al acesteia. Totodată, faptul că ipoteza schimbării poziției autovehiculului este inclusă în sintagma modificarea stării locului exclude ideea potrivit căreia ar exista o analogie in malam parte, întrucât analogia ar presupune o preluare a unei situații reglementate în altă normă, însă în cazul de față întregul raționament vizează un singur text de lege. Drept urmare, opinia exprimată a fost în sensul că, în interpretarea și aplicarea prevederilor art. 338 alin. (2) din Codul penal, fapta oricărei persoane de a modifica starea locului poate avea în vedere și schimbarea poziției vehiculului implicat întrun accident de circulație. ... V.3. Departamentul de drept public din cadrul Facultății de Drept a Universității Titu Maiorescu, în opinia exprimată, având ca punct de pornire a analizei principiul legalității incriminării, prevăzut de art. 1 alin. (1) din Codul penal, a arătat că în cazul normei de la art. 338 alin. (2) din Codul penal a fost utilizată tehnica formulării descriptive, fiind enumerate comportamentele interzise, a căror îndeplinire realizează elementul material al infracțiunii, respectiv modificarea stării locului sau ștergerea urmelor accidentului de circulație. În acest context, împrejurarea că în cuprinsul dispozițiilor art. 338 alin. (2) din Codul penal au fost preluate doar două dintre cele trei comportamente interzise în art. 77 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice nu prezintă semnificația unei omisiuni a legiuitorului care ar putea fi suplinită prin includerea situațiilor de schimbare a poziției vehiculului implicat într-un accident de circulație din care au rezultat consecințele mai sus menționate în noțiunea de modificare a stării locului accidentului, fiindcă ar avea loc o analogie în defavoarea inculpatului. Principiul legalității incriminării impune interdicția analogiei în dreptul penal și obligația de a interpreta normele penale în mod strict. Analogia în defavoarea inculpatului a fost în mod constant considerată inadmisibilă în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului. Infracțiunile prevăzute la art. 338 din Codul penal se comit numai cu intenție, subiectul activ al infracțiunii urmărind sau acceptând îngreunarea activității organelor competente de stabilire corespunzătoare a situației de fapt. Așa cum s-a arătat în literatura de specialitate, modificarea stării locului implică schimbarea sau transformarea elementelor suprafeței de teren pe care s-a produs accidentul de circulație în urma căruia a rezultat moartea sau vătămarea integrității corporale ori a sănătății uneia sau a mai multor persoane, iar ștergerea urmelor accidentului de circulație presupune o activitate de eliminare sau înlăturare a semnelor lăsate de evenimentul rutier (a se vedea V. Dobrinoiu, I. Pascu, M.A. Hotca, I. Chiș, M. Gorunescu, N. Neagu, C. Păun, M. Dobrinoiu, M.C. Sinescu, Noul Cod penal comentat. Partea specială, ed. a 2-a, Editura Universul Juridic, 2014, p. 735). În concluzie, opinia exprimată a fost în sensul că schimbarea poziției vehiculului implicat într-un accident de circulație cu victime întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute la art. 338 alin. (2) din Codul penal doar în condițiile în care acțiunea făptuitorului produce sau urmărește producerea consecinței prevăzute de norma de incriminare, aceea de modificare a stării locului, respectiv urmărește inducerea în eroare a organelor competente cu privire la locul producerii accidentului, în beneficiul conducătorului auto. ... ...