Decizia ÎCCJ nr. 22/2022 (HP)Punctul III

III. Punctul de vedere al completului care a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție Instanța de sesizare a analizat modificările legislative privind chestiunea de drept în discuție și, în acest cadru, a constatat că în Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, în forma inițială a actului normativ, infracțiunea de părăsire a locului accidentului ori modificare sau ștergere a urmelor acestuia a fost incriminată prin art. 81 alin. (1) , care prevedea că părăsirea locului accidentului fără încuviințarea poliției ori a procurorului care efectuează cercetarea locului faptei, precum și modificarea sau ștergerea urmelor accidentului de către conducătorul oricărui vehicul angajat într-un accident de circulație de pe urma căruia a rezultat uciderea sau vătămarea integrității corporale ori a sănătății uneia sau mai multor persoane ori dacă accidentul s-a produs ca urmare a unei infracțiuni se pedepsesc cu închisoare de la 2 la 7 ani. În forma inițială a actului normativ, art. 69 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice prevedea că un conducător implicat într-un accident de circulație din care a rezultat moartea sau vătămarea integrității corporale ori a sănătății unei persoane este obligat să ia măsuri de anunțare imediată a poliției, să nu modifice sau să șteargă urmele accidentului și să nu părăsească locul faptei. Ulterior, prin Legea nr. 49/2006 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, a fost modificat conținutul normei de incriminare, iar infracțiunea de părăsire a locului accidentului ori modificare sau ștergere a urmelor acestuia, prevăzută de art. 89 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 (forma în urma republicării actului normativ), sancționa fapta oricărei persoane de a modifica starea locului sau de a șterge urmele accidentului de circulație din care a rezultat uciderea sau vătămarea integrității corporale ori a sănătății uneia sau mai multor persoane, fără acordul echipei de cercetare la fața locului. Prin Legea nr. 49/2006 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice a fost modificat și conținutul obligațiilor conducătorilor vehiculelor implicate în accidente rutiere în urma cărora a rezultat uciderea sau vătămarea integrității corporale ori a sănătății uneia sau mai multor persoane. Astfel, prin art. 77 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice (forma în urma republicării actului normativ) s-a prevăzut că este interzis oricărei persoane să schimbe poziția vehiculului implicat într-un accident de circulație în urma căruia a rezultat moartea sau vătămarea integrității corporale ori a sănătății uneia sau a mai multor persoane, să modifice starea locului sau să șteargă urmele accidentului, fără încuviințarea poliției. În acest cadru, instanța de trimitere a constatat că, în ceea ce privește obligațiile conducătorilor vehiculelor implicate în accidente rutiere în urma cărora a rezultat uciderea sau vătămarea integrității corporale ori a sănătății uneia sau mai multor persoane, legiuitorul a utilizat trei sintagme distincte (schimbarea poziției vehiculului implicat într-un accident de circulație, modificarea stării locului și ștergerea urmelor accidentului), în timp ce la incriminarea infracțiunii de părăsire a locului accidentului ori modificare sau ștergere a urmelor acestuia, legiuitorul a utilizat doar două sintagme (modificarea stării locului și ștergerea urmelor accidentului), fără a se prevedea că schimbarea poziției vehiculului implicat într-un accident de circulație constituie infracțiunea incriminată de art. 89 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice. Ulterior, infracțiunea de părăsire a locului accidentului ori modificare sau ștergere a urmelor acestuia a fost preluată în noul Cod penal, fiind utilizate aceleași sintagme, respectiv „modificarea stării locului“ și „ștergerea urmelor accidentului“. Instanța de trimitere a constatat că, față de interpretarea istorico-teleologică a normelor legale anterior indicate și față de interpretarea literală a prevederilor art. 338 alin. (2) din Codul penal, transpare chestiunea de drept invocată, respectiv dacă simpla schimbare a poziției unui vehicul implicat într-un accident de circulație în urma căruia a rezultat moartea sau vătămarea integrității corporale ori a sănătății uneia sau a mai multor persoane, fără a se reconfigura starea locului prin indicarea unui alt loc al accidentului în raport cu poziția ulterioară a vehiculului, atrage reținerea infracțiunii de părăsire a locului accidentului ori modificare sau ștergere a urmelor acestuia, prevăzută de art. 338 alin. (2) din Codul penal. Curtea de Apel București, Secția a II-a penală, a constatat că există două opinii cu privire la chestiunea de drept invocată, iar pentru a nu se antepronunța a prezentat argumentele care fundamentează aceste soluții. Într-o primă opinie s-a apreciat că fapta oricărei persoane de a modifica starea locului are în vedere și schimbarea poziției vehiculului implicat într-un accident de circulație în urma căruia a rezultat moartea sau vătămarea integrității corporale ori a sănătății uneia sau a mai multor persoane, întrucât menținerea poziției vehiculelor implicate în accident reprezintă premisa esențială a unei corecte reconfigurări a modalității de producere a accidentului de circulație, fiind esențială pentru stabilirea dinamicii producerii accidentului de circulație. Chiar dacă prevederile art. 77 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice precizează în mod distinct ipoteza schimbării poziției vehiculului, s-a apreciat că schimbarea stării locului include și această ipoteză, întrucât locul faptei ulterior accidentului este determinat atât de suprafață, cât și de obiectele purtătoare de probe, fiind astfel inclus vehiculul implicat în accidentul rutier. Sub acest aspect, în literatura de specialitate s-a arătat că, în cazul infracțiunii prevăzute de art. 338 alin. (2) din Codul penal, elementul material constă în modificarea stării locului sau ștergerea urmelor accidentului de circulație, fiind avute în vedere exemplificativ: schimbarea poziției vehiculului, ștergerea urmelor de frânare, înlăturarea unor semne de circulație, mutarea cadavrului victimei în altă poziție decât cea rezultată în urma accidentului, revopsirea autovehiculului după accident pentru ștergerea urmelor (a se vedea Cristina Rotaru, Andra-Roxana Trandafir, Valerian Cioclei - Drept penal. Partea specială II, ediția a 2-a, Editura C.H. Beck, 2018, p. 454). Cu privire la această opinie, în practica judiciară s-a precizat că infracțiunea în discuție este una de pericol abstract, legiuitorul prezumând în mod absolut că adoptarea conduitei prohibite de norma de incriminare cauzează o stare de pericol, iar scopul urmărit de autor este lipsit de semnificație penală, fiind suficient ca acesta să fi acceptat că prin modificarea locului accidentului creează riscul de compromitere a investigației rutiere, indiferent că și-a propus o atare finalitate sau nu. Într-o a doua opinie s-a apreciat că fapta oricărei persoane de a modifica starea locului nu are în vedere și schimbarea poziției vehiculului implicat într-un accident de circulație. S-a opinat că legiuitorul utilizează în art. 77 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice trei sintagme diferite privind obligațiile în cazul unui accident de circulație în urma căruia a rezultat moartea sau vătămarea integrității corporale ori a sănătății uneia sau a mai multor persoane, pe când art. 338 alin. (2) din Codul penal incriminează acțiunile prevăzute doar de două sintagme, respectiv modificarea stării locului și ștergerea urmelor accidentului, fără a se prevedea că schimbarea poziției vehiculului implicat într-un accident de circulație constituie infracțiune. Legiuitorul utilizează trei sintagme diferite în ceea ce privește obligațiile în cazul unui accident de circulație în urma căruia a rezultat moartea sau vătămarea integrității corporale ori a sănătății uneia sau a mai multor persoane, iar incriminarea face referire doar la două sintagme. În consecință, simpla schimbare a poziției vehiculului implicat într-un accident de circulație nu constituie infracțiunea incriminată de art. 338 alin. (2) din Codul penal, ci reprezintă contravenție, conform art. 95 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice. S-a susținut că o interpretare contrară reprezintă o soluție care încalcă principiul fundamental al legalității incriminării prevăzut de art. 1 alin. (1) din Codul penal, care nu permite nici incriminarea prin analogie, nici aplicarea prin analogie a unei dispoziții penale în detrimentul persoanei acuzate, „chiar dacă o asemenea incriminare s-ar putea justifica prin raportare la faptul că menținerea poziției autovehiculului este, de regulă, esențială pentru determinarea dinamicii producerii accidentului rutier“. În cazul în care se părăsește locul accidentului, ceea ce implică schimbarea poziției vehiculului implicat în accidentul de circulație, în literatura de specialitate s-a arătat că se reține doar infracțiunea de părăsire a locului accidentului, prevăzută de art. 338 alin. (1) din Codul penal, deși se produce și urmarea imediată a infracțiunii prevăzute de art. 338 alin. (2) din Codul penal, respectiv starea de pericol adusă relațiilor sociale privind aflarea adevărului în ceea ce privește modalitatea de producere și dinamica accidentului de circulație din care a rezultat vătămarea sau uciderea victimei. În schimb, în situația în care unul dintre conducătorii de vehicul implicați în accident, înainte să abandoneze locul impactului, coboară și înlătură eventuale urme de pe carosabil ori schimbă poziția corpului victimei sau a bunurilor rămase, se apreciază că sunt incidente regulile concursului de infracțiuni (a se vedea G. Bodoroncea, V. Cioclei, I. Kuglay, L.V. Lefterache, T. Manea, I. Nedelcu, F.M. Vasile - Codul penal. Comentariu pe articole, ediția a 2-a, Editura C.H. Beck, 2016, p. 1137). În plus, în literatura de specialitate, sintagma „modificarea stării locului“ este definită ca fiind schimbarea sau transformarea elementelor suprafeței de teren pe care s-a produs accidentul de circulație în urma căruia a rezultat moartea sau vătămarea integrității corporale ori a sănătății uneia sau a mai multor persoane, fără a fi inclusă schimbarea poziției vehiculului implicat în accidentul de circulație. ...