Decizia ÎCCJ nr. 22/2022 (HP)Punctul VI

VI. Examenul jurisprudenței în materie VI.1. Jurisprudența națională relevantă În materialul transmis de curțile de apel a fost identificată practică relevantă în materie la Curtea de Apel Constanța, Curtea de Apel Iași, Judecătoria Brașov și Judecătoria Tulcea. Astfel, prin Decizia penală nr. 482 din 16 februarie 2019 a Curții de Apel Constanța s-a admis apelul inculpatului și s-a schimbat încadrarea juridică din infracțiunea de părăsire a locului accidentului, prevăzută de art. 338 alin. (1) și (2) din Codul penal, în infracțiunea de părăsire a locului accidentului, prevăzută de art. 338 alin. (1) din Codul penal, fapta constând în aceea că, după lovirea victimei cu autoturismul, inculpatul l-a parcat pe marginea părții carosabile în apropierea locului accidentului, iar el a plecat din zonă. S-a motivat, invocându-se art. 77 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, că părăsirea locului accidentului nu echivalează cu modificarea stării locului accidentului, deoarece ultima ipoteză se referă la schimbarea caracteristicilor suprafeței unde a avut loc accidentul, iar nu la schimbarea poziției autoturismului. Prin Decizia penală nr. 768 din 9 noiembrie 2018, Curtea de Apel Iași a considerat că fapta inculpatului de a-și continua deplasarea, după ce a trecut cu autoturismul peste victima întinsă pe carosabil, realizează elementele de tipicitate ale unei singure infracțiuni de părăsire a locului accidentului, prevăzută de art. 338 alin. (1) din Codul penal, în loc de două infracțiuni distincte aflate în concurs, una prevăzută de art. 338 alin. (1) din Codul penal, cealaltă prevăzută de art. 338 alin. (2) din Codul penal, cum greșit a reținut prima instanță. Curtea a motivat că a modifica sau a șterge urmele unui accident presupune o atitudine subiectivă specială, nereținută însă în speță, care implică reaua-credință, deci un proces deliberativ urmat de acțiuni în direcția înșelării organelor de cercetare penală, a denaturării unor aspecte de fapt, deci o activitate care să meargă dincolo de simpla părăsire a locului respectiv. Prin Încheierea nr. 333 din 11 mai 2021, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Brașov a admis cererea de confirmare a renunțării la urmărirea penală pentru săvârșirea infracțiunii de părăsire a locului accidentului, prevăzută de art. 338 alin. (2) din Codul penal, constatând că sunt îndeplinite elementele de tipicitate ale acesteia, în ipoteza în care inculpatul, după ce a provocat un accident de circulație, a mutat autoturismul într-o parcare din apropiere, fără acordul echipei de cercetare, deși apoi a rămas la locul impactului și a participat la activitățile desfășurate de organele de cercetare penală. Prin Sentința penală nr. 1.305 din 29 octombrie 2020, Judecătoria Tulcea a considerat că fapta conducătorului de a lua cu o platformă auto autoturismul de la fața locului accidentului de circulație înainte de sosirea organelor de poliție nu îndeplinește condițiile de tipicitate ale infracțiunii de părăsire a locului accidentului ori modificare sau ștergere a urmelor acestuia, prevăzută de art. 338 alin. (2) din Codul penal. S-a motivat că textul legal menționat se referă doar la fapta de a modifica starea locului sau de a șterge urmele accidentului de circulație, or, în speță, inculpatul nu a modificat starea locului, în sensul de a schimba sau transforma elementele suprafeței de teren pe care s-a produs accidentul, și nici nu a eliminat sau înlăturat semnele lăsate de evenimentul rutier. În consecință, a dispus achitarea inculpatului în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din Codul de procedură penală. ... VI.2. Jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție VI.2.1. Au fost identificate două decizii pronunțate de Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală referitoare la infracțiunea de părăsire a locului accidentului, prevăzută de art. 338 din Codul penal: – Decizia Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală nr. 5/2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 355 din 24 aprilie 2018, prin care, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 338 alin. (1) din Codul penal privind infracțiunea de părăsire a locului accidentului, s-a stabilit că termenul de rănire prevăzut de art. 75 lit. b) teza a IIa din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice se interpretează în sensul de leziuni traumatice sau afectare a sănătății unei persoane, a căror gravitate este evaluată prin zile de îngrijiri medicale (cel puțin o zi) ori printr-una din urmările prevăzute de art. 194 alin. (1) lit. a) , c) , d) și e) din Codul penal; ... – Decizia Completului pentru dezlegarea unei chestiuni de drept în materie penală nr. 8/2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 424 din 30 mai 2019, prin care s-a stabilit că rănirea uneia sau mai multor persoane, prevăzută de art. 75 lit. b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, cuprinsă în definiția accidentului de circulație ca situație premisă a infracțiunii de părăsire a locului accidentului, prevăzută de art. 338 alin. (1) din Codul penal, nu are în vedere și autorănirea, când singura persoană rănită este însuși conducătorul singurului autovehicul implicat în accident. ... ... VI.2.2. În ceea ce privește deciziile de speță, în urma documentării prealabile întocmirii prezentului raport, la nivelul Secției penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție nu a fost identificată jurisprudență referitoare la chestiunea ce constituie obiectul sesizării Curții de Apel București. ... ... VI.3. Jurisprudența Curții Constituționale Nu au fost identificate decizii relevante în problema de drept analizată. ... ...