Decizia ÎCCJ nr. 22/2022 (HP)Punctul IX

IX. Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția judiciară, în cuprinsul concluziilor formulate, a solicitat pronunțarea unei decizii prin care chestiunea de drept supusă dezlegării să primească rezolvarea în sensul că, în interpretarea și aplicarea prevederilor art. 338 alin. (2) din Codul penal, fapta oricărei persoane de a modifica starea locului are în vedere, în mod previzibil, și schimbarea poziției vehiculului implicat într-un accident de circulație, sintagmă prevăzută distinct de art. 77 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice. În raport cu criteriile de admisibilitate stabilite de art. 475 din Codul de procedură penală, s-a apreciat că acestea sunt îndeplinite cumulativ. Cu privire la fondul sesizării s-a exprimat opinia potrivit căreia noua reglementare intitulată părăsirea locului accidentului ori modificarea sau ștergerea urmelor acestuia prevede două infracțiuni distincte cu același grad de pericol social generic. Elementul material în cazul laturii obiective a celei de-a doua infracțiuni, prevăzută de art. 338 alin. (2) din Codul penal, constă în modificarea stării locului sau ștergerea urmelor accidentului de circulație fără acordul echipei de cercetare la fața locului, având ca urmare imediată crearea unei stări de pericol pentru valorile sociale ocrotite. Pentru existența infracțiunii este necesar ca accidentul de circulație să fi avut drept urmare uciderea sau vătămarea integrității corporale ori a sănătății uneia sau mai multor persoane și să lipsească acordul echipei de cercetare la fața locului (polițist sau procuror) pentru o asemenea modificare. S-a apreciat că fapta unei persoane de a modifica starea locului are în vedere și schimbarea poziției vehiculului implicat într-un accident de circulație, aceasta putând fi subsumată tipicității obiective a infracțiunii prevăzute de art. 338 alin. (2) din Codul penal. În cuprinsul concluziilor formulate s-a arătat că infracțiunea de părăsire a locului accidentului ori modificare sau ștergere a urmelor acestuia, prevăzută de art. 338 alin. (2) din Codul penal, este o infracțiune de pericol ce are ca obiect juridic principal relațiile sociale privind siguranța circulației pe drumurile publice, care presupun prezența la fața locului atât a celui implicat în accidentul rutier, cât și a vehiculelor implicate, în poziția în care au rămas după producerea accidentului. Fiind o infracțiune de pericol abstract, scopul urmărit de autor este nerelevant, fiind suficient ca acesta să fi acceptat cel puțin că prin modificarea locului accidentului creează riscul de compromitere a investigației rutiere, indiferent dacă și-a propus sau nu o atare finalitate. Din punct de vedere criminalistic, locul accidentului prezintă o importanță deosebită pentru efectuarea cu acuratețe a unei cercetări, iar mutarea autovehiculului implicat într-un accident care a avut drept urmare decesul sau vătămarea unei persoane este echivalentă cu modificarea locului faptei, prin mutarea instrumentului utilizat la săvârșirea infracțiunii. S-a susținut că încadrarea acțiunii analizate în contravenția prevăzută de art. 95 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 nu se justifică, în condițiile în care chiar dispoziția legală menționată califică drept contravenție încălcarea prevederilor ordonanței de urgență numai dacă nu sunt întrunite elementele constitutive ale unei infracțiuni. ...