Decizia CCR nr. 129/2013Paragraful 10

Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că modalitatea în care sunt determinate condiţiile de a căror îndeplinire depinde apartenenţa unor bunuri la domeniul public sau privat al statului, precum şi modul în care sunt stabilite criteriile de apreciere a valabilităţii titlurilor prin care bunurile respective au fost dobândite, reprezintă o opţiune constituţională a legiuitorului. Se mai arată că prevederile Legii nr. 213/1998 nu sunt retroactive, fiind aplicabile situaţiilor juridice produse după intrarea în vigoare a acestui act normativ, iar dispoziţiile art. 6 alin. (1) din acelaşi act normativ nu fac decât să reglementeze criteriile pe baza cărora instanţele de judecată stabilesc valabilitatea titlului de trecere a unor bunuri în proprietatea statului, în deplin acord cu principiul constituţional al separaţiei puterilor în stat. În ceea ce priveşte trimiterea cuprinsă în cadrul prevederilor legale criticate, referitoare la respectarea tratatelor internaţionale la care România era parte, aceasta reprezintă o aplicare a principiului general de drept pacta sunt servanda, astfel încât instanţele se pot raporta la acestea.