Decizia CCR nr. 129/2013Paragraful 23

Astfel, prin Decizia nr. 356 din 20 martie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 303 din 17 aprilie 2008, Curtea a respins excepţia ca neîntemeiată, statuând că art. 6 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 213/1998 nu contravin dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Constituţie, care consacră principiul neretroactivităţii legilor, întrucât prevederile legii criticate se aplică de către instanţe după intrarea în vigoare a acesteia şi nu produc efecte pentru perioada anterioară. Dispoziţiile art. 6 alin. (1) din aceeaşi lege fixează reperele pe baza cărora instanţele care aplică Legea nr. 213/1998 trebuie să stabilească valabilitatea titlului prin care bunurile au fost trecute în proprietatea statului. Referirea pe care o face textul la tratatele internaţionale la care România era parte nu are semnificaţia aplicării retroactive a dispoziţiilor art. 20 alin. (2) din Constituţie, ci corespunde principiului pacta sunt servanda, care era recunoscut şi în regimul anterior. Aceasta nu înseamnă însă că actele autorităţilor statului din acea perioadă nu trebuie examinate şi apreciate şi prin prisma tratatelor internaţionale la care statul era parte şi pe care era obligat să le respecte, ca urmare a ratificării acestora.