Decizia CCR nr. 129/2013Paragraful 12

Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că determinarea condiţiilor de a căror îndeplinire depinde apartenenţa bunurilor la domeniul public sau privat al statului constituie opţiunea exclusivă a legiuitorului, la fel ca şi modul în care sunt stabilite criteriile de apreciere a valabilităţii titlurilor prin care bunurile au fost dobândite de către stat. De asemenea, condiţionarea valabilităţii titlului statului de respectarea reglementărilor în vigoare la data preluării nu contravine principiului constituţional al neretroactivităţii legii, întrucât valabilitatea actelor juridice se apreciază întotdeauna în raport cu actele normative în vigoare la data încheierii lor, iar în cazul actelor de preluare cu caracter normativ, valabilitatea acestora se analizează întotdeauna în funcţie de actele normative cu forţă juridică superioară, sub imperiul cărora au intrat în vigoare. În privinţa actelor normative anterioare Constituţiei din 1991, ale căror efecte s-au produs în întregime înainte de intrarea în vigoare a acesteia, se apreciază că acestea nu mai pot fi supuse analizei din perspectiva încălcării art. 15 alin. (2) din Constituţie. Însă, în privinţa actelor normative anterioare actualei Legi fundamentale, ale căror efecte se produc şi după intrarea în vigoare a acesteia, Curtea Constituţională urmează a aprecia dacă, în temeiul art. 154 alin. (1) din Legea fundamentală, acestea mai sunt în vigoare.