Decizia ÎCCJ nr. 17/2022 (HP)Punctul VII

VII. Jurisprudența relevantă în materie 1. Jurisprudența Completului pentru soluționarea recursului în interesul legii Decizia nr. 4 din 20 septembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 866 din 23 decembrie 2010 privind competența procurorului din cadrul Direcției Naționale Anticorupție sau Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism de a efectua actele de cercetare și de a înainta materialul împreună cu concluziile sale în cazul anumitor cereri de revizuire, prin care s-a stabilit că „în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 399 din Codul de procedură penală (n.n. din 1969), procurorul din cadrul structurii specializate, Direcția Națională Anticorupție, respectiv Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism este competent în condițiile art. 397 alin. 1 din Codul de procedură penală (n.n. din 1969) să efectueze actele de cercetare și să înainteze materialul împreună cu concluziile referitoare la cererile de revizuire formulate împotriva hotărârilor care au avut ca obiect infracțiuni a căror urmărire penală este de competența exclusivă a uneia sau alteia din cele două structuri“, care pentru identitate de rațiuni își păstrează și în prezent valabilitatea. ... 2. Jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția penală Sentința penală nr. 634 din 7 decembrie 2021, definitivă prin necontestare la data de 21 decembrie 2021, prin care s-a dispus reabilitarea petentului A.N. cu privire la pedepsele de 2 ani închisoare și de 4 ani închisoare aplicate de instanța supremă prin Sentința penală nr. 176 din 30 ianuarie 2012 a Secției penale, definitivă prin Decizia penală nr. 160 din 20 iunie 2012, pronunțată de Completul de 5 judecători, și Sentința penală nr. 474 din 30 martie 2012 a Secției penale, definitivă prin Decizia penală nr. 1 din 6 ianuarie 2014, pronunțată de Completul de 5 judecători, pentru săvârșirea de infracțiuni prevăzute de art. 13 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Codul penal din 1969, respectiv art. 194 alin. 1 și 2 din Codul penal din 1969 raportat la art. 13^1 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, în ambele cauze urmărirea penală fiind efectuată de Direcția Națională Anticorupție potrivit legii vechi, iar judecarea cererii de reabilitare fiind făcută cu participarea procurorului anticorupție. Sentința penală nr. 49 din 8 februarie 2021, definitivă prin necontestare la data de 28 februarie 2021, prin care s-a dispus reabilitarea petentului G.D. cu privire la pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată de Înalta Curte de Casație și Justiție prin Sentința penală nr. 336 din 2 martie 2012 a Secției penale, definitivă prin Decizia penală nr. 29 din 10 martie 2014, pronunțată de Completul de 5 judecători, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 6 coroborat cu art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, cauză în care urmărirea penală a fost efectuată de Direcția Națională Anticorupție anterior intrării în vigoare a noii legi, Ministerul Public fiind reprezentat, la soluționarea cererii de reabilitare, de un procuror din cadrul acestei direcții. ... 3. Jurisprudența națională În materialele transmise de curțile de apel au fost identificate doar hotărâri judecătorești care susțin orientarea majoritară conform căreia cererile/propunerile de liberare condiționată din executarea unor pedepse aplicate în cauze în care urmărirea penală a fost efectuată de Direcția Națională Anticorupție, potrivit legii vechi, ori în situația cauzelor care au rămas în competența acesteia se soluționează cu participarea procurorilor anticorupție. Încheierea de sesizare cuprinde trimiteri atât la hotărâri care vin în sprijinul opiniei minoritare, respectiv reprezentarea Ministerului Public de procurori din cadrul parchetelor de pe lângă instanțele competente să judece cererile/propunerile de liberare condiționată, dar care însă au fost identificate doar la nivelul Tribunalului Mureș și Judecătoriei Târgu Mureș (deciziile penale nr. 120/CT din 6 iulie 2018, nr. 191/CT din 17 octombrie 2018 și nr. 40/CT din 12 februarie 2019 și Sentința penală nr. 29 din 13 ianuarie 2017), cât și la cele care confirmă punctul de vedere majoritar privind participarea procurorilor Direcției Naționale Anticorupție în cauzele ce au ca obiect incidente la executare, hotărâri pronunțate de diferite instanțe naționale. Cu privire la acest din urmă aspect se impune a fi menționate soluțiile de trimitere spre rejudecare dispuse de instanțele de control judiciar pentru neparticiparea procurorilor anticorupție în cauzele privind incidente la executarea unor pedepse aplicate pentru infracțiuni de corupție ce fuseseră cercetate de structura specializată în condițiile reglementate de art. 5 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale (Decizia penală nr. 351/CT din 30 august 2017 a Tribunalului Gorj, Decizia penală nr. 8/CT din 14 februarie 2017 a Tribunalului Satu Mare, Decizia penală nr. 99/CT din 25 octombrie 2017 a Tribunalului Brăila, Decizia penală nr. 355/CT din 17 noiembrie 2021 a Tribunalului Cluj, deciziile nr. 19/C din 19 ianuarie 2016 și nr. 426 din 23 noiembrie 2021 ale Curții de Apel București). ... ...