Decizia CCR nr. 123/2013Paragraful 60

Se constată, totodată, că eventuala interpretare în sensul restrângerii sferei instanţelor de arbitraj comercial în faţa cărora poate fi ridicată o excepţie de neconstituţionalitate, şi circumstanţierea acestora numai la instanţele de arbitraj comercial de pe teritoriul României, nu poate fi acreditată drept condiţie procesuală pentru exercitarea dreptului de acces la justiţia constituţională. Aceasta întrucât alegerea locului arbitrajului în afara teritoriului României nu poate fi interpretată ca o renunţare la dreptul fundamental de acces liber la justiţie. O astfel de interpretare ar echivala cu o veritabilă sancţiune aplicată părţilor convenţiei arbitrale pentru opţiunea de a supune soluţionarea disputelor (izvorând dintr-un contract încheiat în România şi supus legii române) jurisdicţiei unei instanţe de arbitraj dintr-o altă ţară, în condiţiile în care chiar legea română (art. 3691 din Codul de procedură civilă, în vigoare la data încheierii Contractului de privatizare) prevede expres posibilitatea unei asemenea opţiuni, fără nicio restricţie. Pe de altă parte, instanţa de arbitraj comercial, într-o astfel de ipoteză, s-ar vedea obligată să aplice o lege pretins neconstituţională, fără a avea la îndemână nicio posibilitate procedurală de a verifica sau a se pronunţa asupra criticilor de neconstitu-ţionalitate, singura instanţă competentă să asigure controlul de constituţionalitate al legii române în raport de Constituţia României fiind Curtea Constituţională a României.