DECIZIE 1649/2022Punctul 3

3. Calea de atac exercitată Reclamantul B.G. a formulat recurs împotriva sentinței de mai sus, prin care a solicitat casarea acesteia, și, ca urmare a rejudecării, admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată. În motivarea cererii de recurs s-au arătat următoarele: Prima instanță a constatat că prevederile art. 103 alin. (2) din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 188/2000 privind executorii judecătorești nu contravin nici dispozițiilor art. 712 din Codul de procedură civilă, nici celor ale art. 30 alin. (1) din Legea nr. 188/2000, deși în mod vădit, prin conținutul acestui articol, se încalcă aceste prevederi, se adaugă la lege, dar se și contrazic textele legale mai sus menționate. Cu alte cuvinte, textele legale consacră un principiu clar, și anume acela că actele executorului judecătoresc sunt supuse, în exclusivitate, controlului instanțelor judecătorești competente, iar instanțele judecătorești care sunt competente să procedeze la verificarea actelor executorilor judecătorești sunt, în conformitate cu prevederile legale, instanțele de executare. Acest principiu consacrat de legislația națională este în deplină concordanță cu principiul stabilit de Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO), și anume acela că executarea silită constituie a doua parte a procesului civil, iar ducerea ei la îndeplinire se realizează cu respectarea strictă a principiilor CEDO referitoare la imparțialitate și independență. Prima instanță apreciază că textul din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 188/2000 privind executorii judecătorești permite ca în cadrul controlului profesional să se procedeze la verificarea legalității actelor de executare silită întocmite de un executor judecătoresc, deoarece pe această cale aceste acte de executare nu pot fi anulate, iar în cazul în care părțile nu contestă actele de executare, respectarea legalității în activitatea executorului judecătoresc nu ar mai putea fi verificată de către nimeni. Astfel, prima instanță apreciază că este firesc, în condițiile în care un executor judecătoresc a exercitat un act de executare silită cu încălcarea prevederilor legale, fapt constatat în urma unui control profesional, acesta să fie sancționat disciplinar, adică greșita apreciere a unei situații la un moment dat, fără să fie făcută în mod voit sau să producă urmări, este considerată abatere disciplinară. Această abordare este cu totul contrară atât prevederilor CEDO referitoare la condițiile referitoare la derularea procesului civil, cât și legislației naționale care are la bază aceleași principii. Prima instanță a apreciat că, drept urmare a prevederii art. 62 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 188/2000, conform căreia controlul profesional se referă la calitatea actelor și lucrărilor efectuate de executorii judecătorești, este permisă verificarea legalității actelor de executare în cadrul controlului profesional, având în vedere faptul că „analiza calității lucrării presupune și analiza legalității acesteia“. Această concluzie este contrară prevederilor legale mai sus amintite, care nu permit ca atribuțiile puterii judecătorești să fie cedate unor organe administrative, chiar dacă în final concluziile acestor organe sunt cenzurate de către instanța de contencios administrativ, fiindcă nici această instanță nu este îndrituită să procedeze la verificarea legalității actelor de executare silită, în caz contrar substituindu-se, în mod nelegal, instanțelor de executare silită. Mai mult, această chestiune, atât cea care privește în general activitatea de control profesional, cât și chiar mențiunea privind verificarea calității actelor și lucrărilor efectuate în cadrul acestui control, a fost reglementată și clarificată prin pronunțarea Deciziei Curții Constituționale nr. 810 din 27 septembrie 2007, decizie pe care prima instanță, deși o folosește ca argument, nu o respectă. Astfel, Curtea apreciază că prevederile legale mai sus amintite sunt constituționale și că „este firesc ca activitatea executorilor judecătorești să fie supusă controlului profesional, iar în situația în care sunt constatate abateri, aceștia să răspundă disciplinar“. Or, în cazul de față nu este vorba despre o contestare a exercitării acestui control, ci de faptul că acesta nu poate avea ca obiect verificarea legalității actelor de executare, iar în urma acestor constatări să se procedeze la sancționarea disciplinară a executorului judecătoresc. Curtea Constituțională clarifică cu exactitate această chestiune, prin următoarea precizare: „Curtea observă că faptele pentru care executorul judecătoresc răspunde disciplinar sunt expres și limitativ prevăzute de lege si se referă la conduita profesională a acestuia“. Având în vedere cele de mai sus, precum și faptul că prin respingerea cererii sale se creează o a doua cale de atac împotriva executării silite, executorul judecătoresc sancționat disciplinar pentru modul în care a instrumentat un dosar de executare putând fi obligat la plata unor eventuale daune, s-a solicitat admiterea cererii de recurs, casarea hotărârii atacate și rejudecarea cauzei. În drept, au fost invocate prevederile art. 20 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004. ...