Decizia ÎCCJ nr. 7/2022 (RIL)Punctul XI.2

XI.2. Pe fondul recursului în interesul legii 49. Prin Decizia Curții Constituționale a României nr. 423 din 9 iunie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 538 din 20 iulie 2015, s-a reținut că „instituția contestației privind durata procesului penal a fost reglementată de legiuitor în îndeplinirea obligațiilor ce decurg în sarcina statului din prevederile art. 6 și art. 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, respectiv de a crea un sistem judiciar eficient, capabil să soluționeze cauzele penale într-un termen rezonabil și de a asigura, la nivelul legislației naționale, un remediu efectiv care să permită valorificarea drepturilor și libertăților consacrate prin Constituție“ (paragraful 19). ... 50. Instituția reglementată de dispozițiile art. 488^1-488^6 din Codul de procedură penală constituie un remediu acceleratoriu, pus la dispoziția părților cu scopul valorificării în fața autorității judiciare naționale a interesului legitim legat de soluționarea cauzei într-un termen rezonabil (paragraful 20). ... 51. Obiectul urmăririi penale este reglementat de dispozițiile art. 5 și art. 285 alin. (1) din Codul de procedură penală, potrivit cărora urmărirea penală, ca fază a procesului penal, are ca obiect strângerea probelor necesare cu privire la existența infracțiunilor, la identificarea persoanelor care au comis infracțiuni și la stabilirea răspunderii penale a acestora. Ulterior începerii urmăririi penale in rem, organul de urmărire penală, în realizarea obiectului urmăririi penale, procedează la administrarea probatoriului specific etapei de investigare a faptei în scopul identificării făptuitorilor și al formulării acuzațiilor. ... 52. Contestația privind durata procesului penal, în ipoteza rămânerii în faza de urmărire penală, aduce în discuție două noțiuni interdependente: ancheta efectivă și durata rezonabilă. ... 53. Caracterul efectiv al anchetei presupune o investigație eficientă, care să deslușească făptuitorul și elementele utile acuzației; temeinică, bazată pe probe; desfășurată cu celeritate, deci într-o durată rezonabilă ce exclude intervenția prescripției răspunderii penale. ... 54. Ancheta efectivă constituie o obligație de diligență pentru organul judiciar, evaluată în contestația privind durata procesului penal. Obligația de diligență este incompatibilă cu lăsarea dosarului în nelucrare prin introducerea sa în evidența pasivă a autorilor necunoscuți, după un efort investigativ de un an. Această concluzie este mai evidentă în ipoteza în care dosarul rămâne astfel arhivat pe durata termenului prescripției răspunderii penale. ... 55. În cazul urmăririi penale in rem, scopul imediat este identificarea făptuitorului și emiterea acuzațiilor, pentru asigurarea dezideratului final, tragerea la răspundere penală, scop ce nu se estompează și nu poate fi împiedicat ori îngreunat de normele metodologice anexă la Ordinul Ministerului Afacerilor Interne și al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție nr. 56/12/C/2014. ... 56. Rolul judecătorului de drepturi și libertăți în cadrul fazei urmăririi penale, reglementat prin normele procesual penale, nu poate fi limitat de acte cu forță juridică inferioară legii organice, cum sunt ordinele și normele metodologice, ori de o interpretare restrictivă a textului analizat. ... 57. Astfel, normele metodologice menționate impun soluția trecerii în evidența pasivă după un an de cercetări rămase fără identificarea făptuitorului, fără a reglementa o procedură asumată de reevaluare reală, permanentă. ... 58. Dată fiind forța juridică determinabilă prin ierarhia actelor normative și reținând poziționarea inferioară a ordinului (normelor metodologice) în raport cu normele procesual penale reglementate prin lege organică, se constată că ordinul anterior menționat nu poate avea, de plano, nicio eficiență ori consecințe asupra exercițiului competențelor funcționale și rolului judecătorului de drepturi și libertăți, nici chiar asupra atribuțiilor și competențelor funcționale ale organului de urmărire penală. ... 59. În ceea ce privește interpretarea gramaticală facilă ori în spiritul normei (teleologică), contestația poate fi exercitată indiferent de faza ori etapa în care s-ar afla urmărirea penală, de la momentul declanșării procesului penal (ubi idem ratio eadem solutio). Nu se poate distinge, în aplicarea sa, în funcție de fazele urmăririi penale (ubi lex non distinguit nec nos distinguere debemus), astfel că, de la momentul declanșării procesului penal prin începerea urmării penale in rem, instituția devine operabilă. A limita aplicabilitatea sa la faze subsecvente ale urmăririi penale (efectuarea în continuare față de persoană, punerea în mișcare a acțiunii penale ș.a.) echivalează cu o restrângere nejustificată a rolului instituției, cu negarea, cel puțin parțială, a competențelor funcționale ale judecătorului de drepturi și libertăți și, cel mai grav, cu nesocotirea scopului pentru care s-a reglementat intervenția acestuia din urmă asupra fazei inițiale a procesului penal. ... 60. Stabilirea termenului în vederea finalizării urmăririi penale și data de la care se poate formula o nouă contestație constituie un mecanism eficient în cadrul instituției, cu efecte asupra asigurării eficienței anchetei. Soluția clasării nu va fi oportună însă până la identificarea incidenței unuia dintre cazurile enumerate de art. 16 din Codul de procedură penală (cazuri care împiedică punerea în mișcare și exercitarea acțiunii penale). ... 61. Ca urmare, judecătorul de drepturi și libertăți are competența funcțională de a evalua periodic stadiul anchetei, indiferent de faza urmăririi penale, și de a stabili termenul pentru epuizarea cercetărilor și data de la care se poate formula o nouă contestație, până la finalizarea urmăririi penale, ori constatarea incidenței unuia dintre cazurile enumerate de art. 16 din Codul de procedură penală. ... 62. În raport cu aceste considerente, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 488^6 alin. (1) raportat la art. 285 din Codul de procedură penală și art. 154 din Codul penal, în cauzele având ca obiect contestații privind durata procesului în cazul faptelor ai căror autori nu au fost identificați (sau identificabili), deși organele de urmărire penală au depus diligențele necesare în acest scop, se impune stabilirea unor termene în vederea finalizării urmăririi penale (ce implică și identificarea făptuitorilor) și, respectiv, în care o nouă contestație nu poate fi formulată. ... ...