Decizia ÎCCJ nr. 4/2022 (RIL)Punctul V

V. Jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție A. Jurisprudența Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept 43. Prin Decizia nr. 56 din 28 septembrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1193 din 8 decembrie 2020, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a respins, ca inadmisibilă, sesizarea în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarea chestiune de drept: interpretarea sintagmei „la cererea părții interesate“ din art. 142 alin. (2) din Legea dialogului social nr. 62/2011, republicată, cu modificările și completările ulterioare, respectiv dacă se referă numai la părțile semnatare ale contractului colectiv de muncă sau dacă oricare salariat poate cere constatarea nulității în nume personal. În considerentele de la paragrafele 68, 69 și 73 din respectiva decizie s-au reținut următoarele: „În primă instanță, cererea reclamanților salariați de constatare a nulității unei clauze din contractul colectiv de muncă a fost respinsă ca neîntemeiată, ceea ce impune concluzia că legitimarea lor procesuală activă de a promova o asemenea acțiune nu le-a fost negată. Analiza actelor de procedură în apel nu a relevat invocarea, din oficiu sau de către intimate, a excepției lipsei calității procesuale active, de natură să paralizeze acțiunea. (…) Succesiunea actelor de procedură efectuate până în prezent în cauză impune concluzia că analiza instanței de apel, titular al sesizării de față, ar trebui să aibă loc atât cu respectarea art. 477 din Codul de procedură civilă, care leagă limitele efectului devolutiv de ceea ce s-a apelat, cât și fără potențiala afectare a art. 481 din același cod.“ ... ... B. Jurisprudența secțiilor Înaltei Curți de Casație și Justiție – Agravarea situației în propria cale de atac nu poate fi reținută în cauză, deoarece acțiunea a fost respinsă în primă instanță, iar instanța de apel nu a făcut decât să păstreze această soluție, completând motivarea cu noi argumente, așa încât situația reclamanților a rămas neschimbată (Decizia nr. 419 din 14 februarie 2019 a Secției I civile). ... – Principiul non reformatio in pejus presupune ca părții care a exercitat o cale de atac să nu i se agraveze situația prin soluția dată de instanța de control judiciar, astfel că hotărârea atacată poate fi schimbată numai în favoarea părții care a exercitat apelul (Decizia nr. 881 din 15 aprilie 2021 a Secției I civile). ... – Principiul consacrat de art. 481 din Codul de procedură civilă nu este nesocotit în cazul în care instanța de control judiciar, respingând apelul reclamantei, menține soluția primei instanțe, de respingere a acțiunii, substituirea motivării soluției nefiind în măsură să ducă la o încălcare a principiului non reformatio in pejus (Decizia nr. 1.243 din 7 iunie 2019 a Secției a II-a civile). ... – Aspectul invocat de recurentă nu constituie un motiv de casare de ordine publică, în sensul art. 489 alin. (3) din Codul de procedură civilă, dată fiind formularea art. 481 din același cod, potrivit căruia înrăutățirea situației în propria cale de atac poate fi consimțită expres de către parte sau poate fi prevăzută de lege, relevă că dispoziția legală ocrotește un interes privat, iar invocarea încălcării principiului poate fi făcută numai de către partea care se consideră vătămată (Decizia nr. 2.362 din 12 decembrie 2019 a Secției a II-a civile). ... ... ...