Decizia ÎCCJ nr. 10/2022 (HP)Punctul X

X. Înalta Curte de Casație și Justiție Examinând sesizarea, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile, raportul întocmit de judecătorul-raportor și chestiunea de drept care se solicită a fi dezlegată, constată următoarele: 62. Prin întrebarea adresată de către Tribunalul București - Secția a IV-a civilă, în temeiul dispozițiilor art. 519 din Codul de procedură civilă, se urmărește interpretarea prevederilor art. 36 alin. (3) din Legea nr. 18/1991, pentru identificarea criteriului de determinare a întinderii terenului pentru care se constituie dreptul de proprietate în favoarea proprietarului unei construcții ce a fost cumpărată sub imperiul Legii nr. 58/1974, în condițiile în care terenul aferent construcției a intrat în proprietatea statului la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare, în temeiul dispozițiilor art. 30 din Legea nr. 58/1974. ... 63. Instanța de trimitere se întreabă, în esență, dacă proprietarul actual al construcției este îndreptățit la constituirea dreptului de proprietate doar asupra suprafeței de teren ce i-a fost atribuită în folosință sau, după caz, închiriată acestuia, printr-un act administrativ, după intrarea terenului în proprietatea statului, ori asupra întregii suprafețe aferente construcției, ținându-se cont și de voința reală a părților contractante. ... 64. Prealabil analizei în fond a problemei de drept supuse dezbaterii se impune a se verifica dacă sunt îndeplinite cumulativ condițiile de admisibilitate în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile, în temeiul prevederilor art. 519 din Codul de procedură civilă. ... 65. Potrivit dispozițiilor precizate, „Dacă, în cursul judecății, un complet de judecată al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al curții de apel sau al tribunalului, învestit cu soluționarea cauzei în ultimă instanță, constatând că o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective, este nouă și asupra acesteia Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat și nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, va putea solicita Înaltei Curți de Casație și Justiție să pronunțe o hotărâre prin care să dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată“. ... 66. Din cuprinsul prevederilor legale enunțate se desprind condițiile de admisibilitate pentru declanșarea procedurii de sesizare în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile, condiții care trebuie să fie întrunite în mod cumulativ: – existența unei cauze aflate în curs de judecată; ... – instanța care sesizează Înalta Curte de Casație și Justiție să judece cauza în ultimă instanță; ... – cauza care face obiectul judecății să se afle în competența legală a unui complet de judecată al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al curții de apel sau al tribunalului învestit să soluționeze cauza; ... – soluționarea pe fond a cauzei în curs de judecată să depindă de chestiunea de drept a cărei lămurire se cere; ... – chestiunea de drept a cărei lămurire se cere să fie nouă; ... – chestiunea de drept să nu fi făcut obiectul statuării Înaltei Curți de Casație și Justiție și nici obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare. ... ... 67. Procedând la analiza admisibilității sesizării, se constată că sunt îndeplinite doar primele patru condiții. ... 68. Astfel, Înalta Curte de Casație și Justiție a fost sesizată de un complet al Tribunalului București - Secția a IV-a civilă, care judecă apelul reclamantului într-o cerere având ca obiect constatarea nulității absolute a unui titlu de proprietate emis în temeiul Legii nr. 18/1991. ... 69. În conformitate cu prevederile art. 483 alin. (2) din Codul de procedură civilă, nu sunt susceptibile de recurs hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) -j^3) din Codul de procedură civilă, așadar și în cauzele în materia fondului funciar, menționate la art. 94 pct. 1 lit. j^3), în categoria cărora se încadrează și litigiul aflat pe rolul instanței de trimitere. ... 70. Prin urmare, titularul sesizării, învestit cu judecata apelului, urmează să soluționeze cauza în ultimă instanță, prin pronunțarea unei hotărâri judecătorești care, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 din Codul de procedură civilă, este definitivă. ... 71. Se constată, de asemenea, că este întrunită și cerința de admisibilitate a legăturii chestiunii de drept supuse dezlegării Înaltei Curți de Casație și Justiție cu cauza pendinte pe rolul instanței de trimitere. ... 72. Titlul de proprietate a cărui nulitate s-a solicitat a se constata în cauză a fost emis în temeiul dispozițiilor legale vizate de sesizarea de față, iar prin apelul declarat, cu a cărui soluționare este învestită instanța de trimitere, reclamantul a contestat interpretarea dată de către prima instanță normei în discuție. ... 73. Așadar, problema de drept ce face obiectul sesizării privește un aspect esențial al raportului juridic dedus judecății, ce a fost supus analizei instanței de trimitere și pe care aceasta este chemată să îl clarifice. ... 74. În schimb, nu sunt îndeplinite ultimele două cerințe de admisibilitate a sesizării, dintre cele enunțate anterior. ... 75. Astfel, în ceea ce privește condiția privind nestatuarea anterioară de către instanța supremă asupra chestiunii de drept, se constată că prin Decizia nr. I din 30 iunie 1997, Curtea Supremă de Justiție - Secțiile Unite, învestită cu soluționarea unui recurs în interesul legii promovat de procurorul general, a statuat în sensul următor (pct. 5 din dispozitivul deciziei): Cu privire la întinderea dreptului de proprietate asupra terenului aferent construcției cumpărate sub imperiul Legii nr. 58/1974, cu majoritate de voturi, stabilește că întinderea dreptului de proprietate asupra terenului aferent construcției dobândite prin cumpărare, sub imperiul Legii nr. 58/1974, poate fi determinată prin deducerea intenției părților din convenție și din ansamblul probelor administrate. ... 76. Dezlegarea dată a vizat interpretarea prevederilor art. 35 alin. (3) din Legea nr. 18/1991, normă ce a devenit art. 36 alin. (3) în urma evenimentelor legislative succesive, fără a suferi însă vreo modificare de conținut. ... 77. Prin urmare, instanța supremă a statuat în anul 1997 chiar asupra interpretării dispoziției legale ce face obiectul sesizării de față. ... 78. Fără îndoială, problema de drept dezlegată anterior într-un recurs în interesul legii este aceeași cu cea supusă analizei Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în prezenta sesizare. ... 79. În considerentele Deciziei nr. I din 30 iunie 1997 s-au arătat următoarele: Dacă, pentru reglementarea situației juridice a acestor terenuri, legiuitorul s-ar fi limitat doar la prevederile cuprinse în art. 35 alin. 3 din Legea nr. 18/1991, ar fi fost susceptibil de interpretare dacă nu s-a urmărit să se constituie în favoarea proprietarilor locuințelor un drept de proprietate asupra unei foarte reduse suprafețe de teren, de cel mult 100 mp, în mediul urban și, respectiv, 250 mp în cel rural, suprafață vădit insuficientă pentru normala folosință a unei gospodării, ori dacă ne aflăm în fața unei imperfecțiuni de redactare, de natură a impune examinarea mai atentă a spiritului legii. (...) Atât spiritul Legii nr. 18/1991, cât și dispoziția de la art. 35 alin. 4 din această lege [devenit art. 36 alin. (4) prin renumerotare - s.n.] de trimitere la art. 22 [actualmente art. 23 - s.n.], prin care este extinsă recunoașterea dreptului de proprietate și asupra altor suprafețe decât cele aferente casei de locuit și anexelor gospodărești, impun concluzia că întinderea dreptului de proprietate asupra terenului aferent unei construcții, dobândite prin cumpărare sub imperiul Legii nr. 58/1974, poate fi determinată prin deducerea intenției părților din convenție și din ansamblul probelor administrate. ... 80. Din aceste considerente rezultă în mod neechivoc faptul că instanța supremă a tranșat chestiunea întinderii terenului pentru care proprietarul construcției cumpărate sub imperiul Legii nr. 58/1974 este îndreptățit la constituirea dreptului de proprietate în baza Legii nr. 18/1991, anume doar suprafața atribuită în folosință ori întregul teren aferent construcției, a cărui suprafață se poate determina în modalitatea indicată în decizie. ... 81. Este vorba, așadar, despre aceeași problemă de drept ca aceea din sesizarea de față. ... 82. Trebuie observat că instanța de trimitere, în punctul de vedere exprimat asupra admisibilității sesizării în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile, s-a referit la Decizia nr. I din 30 iunie 1997, însă a considerat că nu este obligatorie erga omnes, întrucât nu a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, potrivit dispozițiilor în vigoare la acea dată. ... 83. Or, dimpotrivă, la data pronunțării Deciziei nr. I din 30 iunie 1997, reglementarea recursului în interesul legii nu cuprindea cerința publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, pentru asigurarea efectelor juridice erga omnes. ... 84. Astfel, potrivit art. 329 din Codul de procedură civilă, în forma configurată prin modificările aduse în anul 1993, „Procurorul general, din oficiu sau la cererea ministrului justiției, are dreptul, pentru a asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii pe întreg teritoriul țării, să ceară Curții Supreme de Justiție să se pronunțe asupra chestiunilor de drept care au primit o soluționare diferită din partea instanțelor judecătorești. Deciziile prin care se soluționează sesizările se pronunță de Secțiile Unite și se aduc la cunoștința instanțelor de Ministerul Justiției. Soluțiile se pronunță numai în interesul legii, nu au efect asupra hotărârilor judecătorești examinate și nici cu privire la situația părților din acele procese. Dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe.“ ... 85. Acest text a fost modificat abia prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea și completarea Codului de procedură civilă, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 219/2005 (Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 138/2000), în vigoare din data de 2 octombrie 2000, prevăzându-se în mod expres publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, a deciziilor pronunțate de Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție asupra recursurilor în interesul legii. ... 86. Prin urmare, împrejurarea că Decizia nr. I din 30 iunie 1997 nu a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nu aduce nicio atingere caracterului său obligatoriu cât timp prevederile legale în vigoare la data pronunțării sale nu impuneau o asemenea cerință. ... 87. Această constatare se regăsește și în motivarea unei decizii de speță pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția I civilă, respectiv Decizia nr. 1.900 din 24 octombrie 2019 (accesibilă integral pe site-ul instanței supreme), prin care au fost înlăturate susținerile recurentei, conform cărora Decizia nr. I din 30 iunie 1997 nu este obligatorie pentru instanțele judecătorești, în absența publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, Înalta Curte de Casație și Justiție făcând trimitere la forma Codului de procedură civilă în vigoare la data pronunțării acestei decizii în interesul legii. ... 88. Se impune o ultimă precizare în legătură cu cerința de admisibilitate vizând nestatuarea anterioară de către Înalta Curte de Casație și Justiție asupra problemei de drept. ... 89. În raport cu datele particulare ale cauzei aflate pe rolul instanței de trimitere este lipsită de relevanță chestiunea de a ști dacă Decizia nr. I din 30 iunie 1997 continuă să își producă efectele ori dacă a devenit caducă prin intervenția unei legi sau a unei norme ulterioare. ... 90. Astfel, după cum s-a arătat, obiectul cererii de chemare în judecată în curs de soluționare îl reprezintă constatarea nulității absolute a unui act juridic, motiv pentru care interesează legea aplicabilă condițiilor de valabilitate de la momentul emiterii actului juridic, o eventuală lege ulterioară neputând a se aplica retroactiv. ... 91. În speță, titlul de proprietate a cărui nulitate se solicită a se constata a fost emis în anul 1998, la scurt timp după pronunțarea Deciziei nr. I din 30 iunie 1997. De altfel, prin întâmpinarea depusă în cursul judecății în primă instanță (pct. 20 din prezenta decizie), pârâta instituția prefectului a arătat că titlul de proprietate a fost emis cu respectarea acestei decizii în interesul legii. ... 92. Din această perspectivă, este inutilă raportarea la o eventuală normă ulterioară pronunțării deciziei în interesul legii din anul 1997, relevantă pentru interpretarea dispozițiilor art. 36 alin. (3) din Legea nr. 18/1991, întrucât demersul de interpretare a normei în mecanismul de unificare jurisprudențială prevăzut de art. 519 din Codul de procedură civilă nu trebuie să conducă la o dezlegare generică a problemei de drept, care să aibă în vedere toate posibilele ipoteze permise de aplicarea normei respective - inclusiv emiterea unui act juridic într-un alt context legislativ, ci este destinat tranșării unei chestiuni de drept a cărei relevanță în analiza instanței de trimitere este pusă în lumină tocmai de circumstanțele particulare ale litigiului. ... 93. De altfel, din verificările efectuate a rezultat că Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția I civilă a pronunțat, relativ recent, decizii fundamentate pe Decizia nr. I din 30 iunie 1997, în acest sens fiind de menționat Decizia nr. 450 din 11 februarie 2014 (accesibilă integral pe site-ul instanței supreme), precum și Decizia nr. 1.900 din 24 octombrie 2019, la care s-a făcut deja referire anterior. ... 94. Față de toate cele expuse, se constată că nu este îndeplinită condiția de admisibilitate a sesizării referitoare la nestatuarea anterioară de către instanța supremă asupra chestiunii de drept. ... 95. În ceea ce privește cerința de admisibilitate a noutății, trebuie reamintit că, în jurisprudența sa, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a statuat, în mod constant, că depășirea stadiului unei practici incipiente în curs de formare și conturarea unei practici în legătură cu chestiunea de drept ce face obiectul sesizării relevă că scopul preîntâmpinării practicii neunitare nu mai poate fi atins, astfel încât nu se mai poate vorbi despre o chestiune de drept nouă. ... 96. Din acest punct de vedere este relevant că, pe de o parte, Decizia nr. I din 30 iunie 1997 a fost pronunțată de Curtea Supremă de Justiție într-un mecanism de unificare jurisprudențială, în vederea tranșării unei practici neunitare preexistente, și, pe de altă parte, după cum s-a arătat anterior, au fost identificate hotărâri ale Înaltei Curți de Casație și Justiție în care se face chiar aplicarea respectivei decizii date în interesul legii. ... 97. Nu în ultimul rând, este de menționat că, în răspunsurile date la solicitarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării prezentei sesizări, mai mult de jumătate dintre curțile de apel au indicat pronunțarea de hotărâri judecătorești în litigii generate de aplicarea art. 36 alin. (3) din Legea nr. 18/1991. ... 98. Este de remarcat în acest context Curtea de Apel Iași, care s-a preocupat a răspunde și în considerarea noutății problemei de drept, indicând culegerile de jurisprudență ale instanței pe anii 1998, 2000 și 2005 și atașând răspunsului său decizii din acea perioadă. ... 99. Din examinarea acestora se constată că, în litigiile între fostul proprietar al imobilului compus din teren și construcție și proprietarul actual al construcției, în favoarea căruia a fost emis titlu de proprietate pentru terenul aferent construcției în temeiul art. 36 alin. (3) [fost art. 35 alin. (3) ] din Legea nr. 18/1991, instanțele au făcut aplicarea deciziei pronunțate în interesul legii din anul 1997, cercetând intenția reală a părților la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare sub imperiul Legii nr. 58/1974 și probele administrate, în ceea ce privește înstrăinarea și a terenului odată cu construcția. ... 100. De asemenea, din conținutul celorlalte hotărâri pronunțate la nivelul Curții de Apel Iași, precum și al hotărârilor judecătorești înaintate de celelalte curți de apel, pronunțate între anii 2013 și 2021, reiese că instanțele s-au confruntat cu litigii generate de emiterea, după anul 2005, de titluri de proprietate în temeiul art. 36 alin. (3) din Legea nr. 18/1991 în favoarea proprietarilor construcției pentru terenul aferent acesteia. ... 101. Față de data emiterii titlului de proprietate, instanțele au cercetat aplicabilitatea art. 23 alin. (2^1), introdus prin Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, cu modificările și completările ulterioare^1, și în cazul art. 36 alin. (3) din Legea nr. 18/1991, ajungând la concluzia că trimiterea expresă din art. 36 alin. (4) la art. 23 din lege - ce operează inclusiv în ipoteza normei vizate de sesizarea de față - înseamnă și aplicarea alin. (2^1) al art. 23. În atare context legislativ, instanțele au cercetat acordul de voință al părților materializat în contractul de vânzare-cumpărare încheiat sub imperiul Legii nr. 58/1974, precum și probele administrate, pentru a decela intenția reală a părților contractante în privința terenului aferent construcției. ^1 Potrivit căruia: „În cazul înstrăinării construcțiilor, suprafețele de teren aferente prevăzute la alin. (2) sunt cele convenite de părți la data înstrăinării, dovedite prin orice mijloace de probă, inclusiv declarații autentice de martor.“ ... 102. Prin urmare, chiar dacă nu au făcut referire în mod explicit la Decizia nr. I din 30 iunie 1997 pronunțată în interesul legii, instanțele au aplicat raționamentul ce a condus la dezlegarea dată în anul 1997 - bazat pe corelația dintre art. 35 alin. (3) [actual art. 36 alin. (3) ] și art. 22 (actual art. 23) - și în raportarea la art. 23 alin. (2^1) din lege. ... ...