Decizia ÎCCJ nr. 2/2022 (HP)Punctul VI

VI. Opinia Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în punctul de vedere transmis, în esență, a susținut că o cerere de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 453 alin. (1) lit. e) din Codul de procedură penală nu poate fi îndreptată împotriva unei hotărâri penale definitive care nu soluționează fondul acțiunii penale, respectiv cea pronunțată în procedura camerei preliminare. În susținerea punctului de vedere formulat s-a arătat că doctrina de specialitate a relevat că, pentru a fi incident acest caz de revizuire, este necesar ca hotărârile care nu se pot concilia să conțină o rezolvare a fondului cauzei, deoarece finalitatea revizuirii constă în înlăturarea unei erori judiciare. Hotărârile definitive ale instanțelor trebuie să soluționeze fondul cauzei, în sensul să se pronunțe diferit asupra existenței faptei, a săvârșirii acesteia de către inculpat și a vinovăției acestuia; așadar, contrarietatea trebuie să vizeze fapte, împrejurări esențiale ale cauzei care au atras și soluții de neconciliat. Sunt hotărâri prin care se rezolvă fondul cauzei acelea prin care instanța se pronunță asupra raportului juridic de drept substanțial și asupra raportului juridic procesual penal principal, dispunând, după caz, condamnarea, achitarea, încetarea procesului penal, renunțarea la aplicarea pedepsei sau amânarea aplicării pedepsei. Cazul de revizuire prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. e) din Codul de procedură penală este supus îndeplinirii acestei condiții, suplimentar acesta presupunând existența a două sau mai multor hotărâri penale definitive care nu se pot concilia. Inconciliabilitatea presupune că hotărârile se exclud una pe alta, iar acest lucru se referă la situația de fapt, și nu la probleme de drept. Totodată, cu referire la procedura de cameră preliminară sa susținut că aceasta reprezintă un filtru privind aspecte exclusiv de legalitate asupra cauzei penale, filtru exercitat după trimiterea în judecată și până la momentul începerii judecății. Raportat la specificul hotărârilor care pot fi pronunțate în această fază procesuală s-a constatat că ele nu conțin o rezolvare a acțiunii penale ori civile și astfel nu pot fi supuse revizuirii în general, nici măcar în ipoteza reglementată de art. 453 alin. (1) lit. e) din Codul de procedură penală. În aceeași ordine de idei, s-a reținut că art. 452 alin. (1) din Codul de procedură penală statuează că pot fi supuse revizuirii hotărârile judecătorești definitive atât cu privire la latura penală, cât și cu privire la latura civilă. Interpretarea literală a dispoziției legale enunțate relevă faptul că soluțiile specifice camerei preliminare nu pot fi reformate prin intermediul acestei căi extraordinare de atac. În plus, soluțiile care pot fi pronunțate în această cale extraordinară de atac sunt cele prevăzute de art. 395-399 din Codul de procedură penală, specifice etapei judecății, și nu camerei preliminare, astfel cum statuează art. 462 alin. (1) din același cod. Având în vedere aceste aspecte, s-a apreciat că voința legiuitorului este de a nu include în categoria hotărârilor supuse revizuirii și pe cele pronunțate în procedura camerei preliminare. Mai mult, în cazul unei interpretări contrare, ar fi fost necesar să fie reglementate în mod expres două aspecte, și anume soluțiile care ar putea fi dispuse în urma rejudecării, precum și eventualele consecințe pe care revizuirea unei încheieri de cameră preliminară le-ar avea cu privire la hotărârea judecătorească prin care instanța a soluționat definitiv acțiunea penală în situația în care acest lucru a avut loc. Cu referire la Decizia nr. 68 din data de 3 noiembrie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, sa susținut că nu își găsește aplicabilitatea în situația descrisă, instanța supremă răspunzând strict la chestiunea de drept adecvată circumstanțelor speței. De altfel, referitor la decizia menționată anterior, s-a susținut că situația premisă a avut în vedere faptul că o decizie de admitere a Curții Constituționale (Decizia nr. 651/2018) mijlocea revizuirea întemeiată pe art. 453 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură penală, iar examinarea care se realizează în procedura reglementată de art. 595 din același cod are legătură cu latura penală a cauzei, care poate sau nu să sufere modificări. ...