Decizia ÎCCJ nr. 83/2021 (HP)Punctul II

II. Expunerea succintă a cauzei Prin Încheierea de cameră preliminară nr. 122 din 16 martie 2021 pronunțată de Judecătoria S. M. au fost respinse cererile și excepțiile formulate de inculpatul B.C.A. și, în baza art. 346 alin. (2) din Codul de procedură penală, s-a constatat că Judecătoria S. M. este competentă în soluționarea cauzei și sa constatat legalitatea sesizării instanței cu Rechizitoriul nr. 2.158/P/2018 al Parchetului de pe lângă Judecătoria S. M., a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală. Totodată, s-a dispus începerea judecării cauzei privind inculpatul B.C.A. cu privire la săvârșirea infracțiunii de refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice, faptă prevăzută de art. 337 din Codul penal, cu aplicarea art. 41 alin. (1) din Codul penal. Împotriva acestei încheieri a formulat contestație inculpatul B.C.A., solicitând ca, în temeiul art. 342 și următoarele din Codul de procedură penală, raportat la art. 280-282 din Codul de procedură penală și art. 102 alin. (2) din Codul de procedură penală, să se constate nulitatea următoarelor acte procesuale: proces-verbal de constatare a infracțiunii flagrante, procesverbal de sesizare din oficiu din data de 29 iulie 2018; ordonanța de începere a urmării penale din data de 29 iulie 2018; ordonanța de efectuare în continuare a urmăririi penale față de suspect din data de 29 iulie 2018; ordonanța de schimbare a încadrării juridice din data de 22 aprilie 2019 și ordonanța de punere în mișcare a acțiunii penale din data de 22 aprilie 2019. Totodată, a solicitat să se dispună excluderea tuturor mijloacelor de probă administrate în cauză ca urmare a nulității principalelor acte procesuale și, pe cale de consecință, să se dispună restituirea cauzei la parchet în condițiile art. 346 alin. (3) lit. b) din Codul de procedură penală. La termenul de judecată din data de 7 aprilie 2021, contestatorul inculpat a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 65 alin. (1) raportat la art. 64 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură penală, apreciind că acestea ar fi contrare următoarelor dispoziții: art. 1 alin. (5) , art. 11 alin. (1) , art. 16 alin. (1) , art. 20, art. 21 alin. (3) din Constituția României și art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. La același termen, instanța, constatând îndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute de lege, în baza art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, cu modificările și completările ulterioare, a admis cererea de sesizare a Curții Constituționale cu privire la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 65 alin. (1) raportat la art. 64 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură penală. Opinia judecătorilor de cameră preliminară față de obiectul excepției de neconstituționalitate a fost în sensul că dispozițiile art. 65 alin. (1) raportat la art. 64 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură penală, care reglementează incompatibilitatea organului de cercetare penală atunci când a fost expert sau martor în cauză, nu încalcă principiile constituționale ale legalității, egalității și nediscriminării, ale liberului acces la justiție și la un proces echitabil, garantate de art. 1 alin. (5) , art. 11 alin. (1) , art. 16 alin. (1) , art. 21 alin. (3) din Constituție și art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Astfel, s-a constatat că prin reglementarea acestui caz de incompatibilitate s-a urmărit ca martorul care și-a exprimat părerea în legătură cu anumite aspecte ale cauzei penale să nu poată ulterior să evalueze probele astfel obținute în calitate de organ de cercetare penală. Potrivit dispozițiilor art. 114 alin. (4) din Codul de procedură penală, pot fi audiate în calitate de martor și persoanele care au întocmit procese-verbale în temeiul art. 61 și 62 din Codul de procedură penală, iar potrivit art. 61 din Codul de procedură penală, ori de câte ori există o suspiciune rezonabilă cu privire la săvârșirea unei infracțiuni, organele de ordine publică și siguranță națională sunt obligate să întocmească un procesverbal despre împrejurările constatate, pentru infracțiunile constatate în timpul exercitării atribuțiilor prevăzute de lege. Aceste procese-verbale constituie act de sesizare a organelor de urmărire penală. Așa cum rezultă din conținutul dispozițiilor art. 114 alin. (3) din Codul de procedură penală nu există nicio incompatibilitate între calitatea de martor și calitatea de organ de cercetare penală sau de constatare a unei infracțiuni. Astfel spus, cazul de incompatibilitate reglementat de art. 65 raportat la art. 64 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură penală vizează eventualele acte efectuate de către organele de cercetare penală ulterior dobândirii calității de martor într-o cauză penală. ...