Decizia CCR nr. 830/2012Paragraful 9

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată că, atât timp cât legea prevede o procedură specială la îndemâna unui debitor urmărit în faza executării silite, accesul la instanţă pe această cale nu poate fi limitat în funcţie de natura creanţei, fără o justificare rezonabilă. Obiectul verificărilor în această procedură sumară, a suspendării provizorii reglementate de art. 403 alin. (4) din Codul de procedură civilă vizează aspecte de nelegalitate a actelor de executare afirmate cu o suficientă aparenţă de temeinicie, care, ignorate, ar produce prejudicii imediate greu reparabile. Legiuitorul a prevăzut, aşadar, posibilitatea concretizării unor asemenea aspecte şi a reglementat un mijloc accesibil de oprire absolut temporară a executării silite tocmai pentru a evita producerea unor astfel de pagube. Criteriul celerităţii şi ritmicităţii încasărilor fiscale trebuie reevaluat în contextul de faţă. Apare ca fiind evident discriminatorie faţă de un debitor de drept comun situaţia în care se regăseşte debitorul fiscal, aceea de a fi obligat să observe îndeplinirea actului contestat cu o rezonabilă aparenţă de temeinicie fără a avea la îndemână remedii adecvate. În final, autorul criticii arată că şi postfactum remediul de restabilire a legalităţii este diferit pentru debitorul fiscal faţă de debitorul de drept comun. De aceea, situaţia de inegalitate în funcţie de natura creanţei, situaţie născută din reglementarea art. 172 din Codul de procedură fiscală, privită prin prisma accesului la o instanţă, nu se justifică obiectiv, astfel încât este discriminatorie.