Decizia CCR nr. 742/2012Paragraful 10

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile art. 18^2 lit. a) din Legea nr. 247/2005 sunt în totală contradicţie cu dispoziţiile art. 44 din Constituţie, care garantează creanţele împotriva statului, atât în ceea ce priveşte cuantumul acestora, cât şi plata lor într-un termen previzibil şi rezonabil. Prin prevederile de lege criticate se stabileşte că obligaţia de plată a despăgubirilor curge de la data existenţei disponibilităţilor financiare, reglementare prin care, practic, garanţia consacrată prin norma constituţională este golită de orice conţinut. În acest context, arată că textul de lege instituie o condiţie potestativă, statul debitor putând invoca oricând lipsa disponibilităţilor în cont, amânând astfel sine die plata unei creanţe.