Decizia CCR nr. 120/2016Paragraful 16

13. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că prevederile art. 3 alin. (2) raportate la cele ale art. 10 din Legea nr. 164/2014 încalcă principiul fundamental al neretroactivităţii legii, de vreme ce un drept de creanţă actual, recunoscut, a devenit un drept prematur şi iluzoriu. Faptul că normele art. 10 din Legea nr. 164/2014 stabilesc alte termene referitoare la cuantumul şi modalitatea de acordare a despăgubirilor decât cele de la data cererilor de chemare în judecată nesocoteşte principiul fundamental al neretroactivităţii legii. Încălcarea dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Constituţie pune în pericol grav securitatea raporturilor juridice, ocrotite de normele constituţionale, şi încrederea cetăţenilor în sistemul de drept. De asemenea, aplicarea retroactivă a prevederilor de lege criticate afectează principiul egalităţii în faţa legii, accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil. S-a mai arătat că normele criticate instituie şi o diferenţă de tratament juridic între intimaţi şi persoanele ale căror procese s-au soluţionat înaintea intrării în vigoare a legii, care au avut şansa să li se soluţioneze cererile în mod operativ şi să încaseze sumele cuvenite, indexate până la data plăţii efective a întregului debit. De asemenea se susţine că dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 164/2014, care instituie noi termene de soluţionare a cererilor formulate în baza Legii nr. 290/2003, stabilesc o condiţie de exercitare a accesului la justiţie, care, la momentul când se născuse dreptul subiectiv, nu exista.