Decizia ÎCCJ nr. 75/2021 (HP)Punctul VII

VII. Raportul asupra chestiunii de drept supuse dezlegării Rezumând problema de drept supusă dezlegării, judecătorul- raportor a apreciat că, în cazul infracțiunii prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 (forma anterioară datei de 1 februarie 2014), termenul de prescripție a răspunderii penale se stabilește în raport cu limita maximă a pedepsei prevăzută de acest text de lege, respectiv 20 de ani, indiferent de pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea cea mai gravă care intră în scopul grupului infracțional. În esență, judecătorul-raportor a apreciat că dispozițiile art. 7 alin. (2) din Legea nr. 39/2003 au instituit o normă specială de limitare a maximului pedepsei ce urmează a fi stabilit, mai exact o limitare a posibilității de individualizare judiciară a cuantumului sancțiunii aplicate, rezervată în mod exclusiv instanței de judecată. Deși din punctul de vedere al legalității pedeapsa aplicată nu poate depăși acel maxim, aceasta nu are efecte asupra înțelesului sintagmei „pedeapsă prevăzută de lege“. ...