Decizia ÎCCJ nr. 75/2021 (HP)Punctul III

III. Punctul de vedere motivat al completului de judecată În opinia instanței sunt posibile două interpretări ale textelor de lege relevante: Într-o primă opinie, îmbrățișată de tribunal la pronunțarea soluției atacate cu apel în speță, s-a susținut că pedeapsa prevăzută de lege care trebuie avută în vedere la analiza incidenței prescripției răspunderii penale este maximul pedepsei prevăzute de legiuitor în cazul infracțiunii celei mai grave care intră în scopul grupului infracțional organizat. Aceasta întrucât pedeapsa prevăzută de lege în cazul infracțiunii incriminate în cuprinsul art. 7 din Legea nr. 39/2003 se determină prin coroborarea dispozițiilor de sancționare din primele două alineate ale textului de lege, astfel că ea nu poate depăși maximul pedepsei prevăzute de legiuitor în cazul infracțiunii celei mai grave care intră în scopul grupului infracțional organizat. Un atare punct de vedere a fost exprimat însă într-un context diferit și care în prezent nu își mai găsește aplicabilitatea, în considerentele Deciziei nr. 7/2009, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, aspect ce a determinat instanța să aprecieze ca admisibilă sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție cu dezlegarea prezentei probleme de drept. În cea de-a doua opinie, îmbrățișată de o mare parte a jurisprudenței, se susține că pedeapsa prevăzută de lege care trebuie avută în vedere la analiza incidenței prescripției răspunderii penale este cea de 20 de ani închisoare, respectiv maximul stipulat în alin.(1) al art. 7 din Legea nr. 39/2003, în forma anterioară datei de 1 februarie 2014. În argumentarea acestei opinii s-a făcut trimitere la dispozițiile art. 122 din Codul penal anterior, care reglementează termenele de prescripție a răspunderii penale, făcând referire la „pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită“. Totodată, s-a subliniat că dispoziția din art. 7 alin. (2) din Legea nr. 39/2003 este una cu caracter special față de cea din art. 7 alin. (1) din aceeași lege, ultima privind doar pedeapsa „aplicată“, care nu poate fi mai mare decât sancțiunea prevăzută de lege pentru infracțiunea cea mai gravă care intră în scopul grupului infracțional organizat, și nu pedeapsa „prevăzută de lege“ în sensul art. 122 din Codul penal anterior. Întrucât, potrivit art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 (forma anterioară), limitele închisorii erau de la 5 la 20 ani, acestea vor fi avute în vedere la calcularea termenului de prescripție a răspunderii penale, și nu cele prevăzute de legiuitor în cazul infracțiunii celei mai grave care intră în scopul grupului infracțional organizat. ...