Decizia CCR nr. 689/2012Paragraful 43

II. Autorul excepţiei invocă, în cadrul criticilor de neconstituţionalitate intrinsecă, prevederile art. 16 alin. (1) din Constituţie, susţinând că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 4/2011 instituie o stare de discriminare între debitorii persoane juridice de drept privat şi debitorii instituţii publice, ultimii fiind favorizaţi prin posibilitatea acordării unor termene de graţie şi/sau de eşalonare a plăţii. Faţă de aceste susţineri, Curtea reaminteşte că principiile egalităţii şi al nediscriminării presupun ca, la situaţii egale, tratamentul juridic să fie egal, după cum la situaţii care se deosebesc în mod obiectiv şi rezonabil, tratamentul juridic corespunzător să fie diferit. Or, dată fiind situaţia obiectivă în care se află debitorii ce au calitatea de instituţii publice, în sensul că sursa pentru executarea creanţelor stabilite prin titluri executorii o constituie bugetul public, diferenţa de tratament juridic este pe deplin justificată, aceasta fiind, totodată, rezonabilă, de vreme ce termenele de graţie sau/şi de eşalonare a plăţii sunt acordate de instanţa de judecată la cererea debitorului, din motive temeinice privind realizarea atribuţiilor prevăzute de lege.