Decizia CCR nr. 689/2012Paragraful 6

CCR · decizie de neconstituționalitate · 28.06.2012 · dosar 2.714/2/2011
Paragraful 6
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. În ceea ce priveşte susţinerile de neconstituţionalitate extrinsecă formulate, se arată că actul normativ criticat nu contravine prevederilor art. 108 alin. (4) din Constituţie, deoarece art. IV şi art. V din aceasta aduc modificări şi completări Ordonanţei Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligaţiilor de plată ale instituţiilor publice, stabilite prin titluri executorii, ministrul finanţelor publice având, în consecinţă, obligaţia de punere în executare a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 4/2011, precum şi obligaţia constituţională a contrasemnării actului normativ. Totodată, în preambulul său sunt menţionate situaţia extraordinară şi urgenţa ce justifică reglementarea pe calea ordonanţei de urgenţă, astfel cum impune alin. (4) al art. 115 din Constituţie. Se mai arată că prevederile actului normativ criticat sunt în acord cu cerinţele alin. (6) ale aceluiaşi text constituţional şi nu afectează într-un sens negativ drepturile fundamentale ale cetăţenilor, de vreme ce termenele de eşalonare a plăţii sunt acordate debitorilor de către instanţa de judecată, procedura specială beneficiind aşadar de garanţiile specifice accesului liber la justiţie şi ale procesului echitabil. Nu se poate susţine nici încălcarea dreptului de proprietate, reglementarea examinată asigurând o modalitate concretă de executare a debitorilor, ceea ce echivalează cu recunoaşterea creanţei şi, deci, a dreptului de proprietate al creditorilor. În sfârşit, în ce priveşte criticile de neconstituţionalitate intrinsecă, raportate la prevederile art. 16 şi ale art. 21 din Constituţie, reprezentantul Ministerului Public susţine că nici acestea nu sunt întemeiate, indicând, în acest sens, Decizia Curţii Constituţionale nr. 188 din 2 martie 2010, ale cărei considerente sunt valabile mutatis mutandis şi în această cauză.
Sursa oficială ↗