Decizia CCR nr. 689/2012Paragraful 23

Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate invocată este neîntemeiată. În ce priveşte urgenţa reglementării şi existenţa situaţiei extraordinare, condiţii impuse de art. 115 alin. (4) şi (6) din Constituţie pentru adoptarea unei ordonanţe de urgenţă, se arată că acestea se regăsesc expuse în conţinutul instrumentului de prezentare şi motivare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 4/2011 şi constă, în esenţă, în necesitatea instituirii unor măsuri speciale, derogatorii de la dreptul comun în materie, care să facă posibilă executarea, chiar dacă cu întârziere, dar integrală, a obligaţiilor de plată ale instituţiilor publice, stabilite prin titluri executorii, în contextul crizei economice acute în care încă se află economia naţională şi având în vedere pericolul iminent al blocării activităţii puterii executive, respectiv a Guvernului şi a altor autorităţi administrative, datorat volumului obligaţiilor de plată ale A.V.A.S. şi al obligaţiilor financiare curente ale statului ce nu pot fi executate decât din bugetul de stat. În concluzie, la adoptarea măsurilor reglementate prin ordonanţa de urgenţă criticată, întemeindu-se pe marja de apreciere oferită fiecărui stat parte la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, legiuitorul delegat a avut în vedere un scop legitim - asigurarea stabilităţii economice a ţării, urmărind menţinerea unui raport rezonabil de proporţionalitate între mijloacele folosite şi obiectivul avut în vedere - acordarea unor termene de graţie şi suspendarea temporară a executării silite. În ce priveşte întinderea termenului rezonabil, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a arătat constant în jurisprudenţa sa că autorităţile statale nu se pot prevala de lipsa fondurilor necesare executării unei hotărâri judecătoreşti îndreptate împotriva sa, dar, în situaţii de excepţie, cum ar fi îndatorare excesivă, încetare de plăţi, dificultăţi financiare deosebite, statul poate uza de marja de apreciere în stabilirea unor mijloace care să aibă ca finalitate executarea (fiind acceptate, de pildă, şi termene de 2 ani şi 7 luni), cu respectarea dreptului de acces la justiţie, precum şi a dreptului la un proces echitabil. În cazul de faţă, evaluările bugetare ale Guvernului au indicat că perioada de plată propusă este rezonabilă, în contextul deficitului bugetar grav actual, al condiţiilor economice generale extrem de dificile. În sfârşit, aceleaşi circumstanţe ce definesc situaţia de excepţie în care a fost necesară adoptarea reglementării criticate justifică în mod obiectiv şi rezonabil şi deosebirea de tratament juridic dintre debitorii instituţii publice şi debitorii de drept privat, reclamată de autorul excepţiei. Mai mult, instanţa de judecată este cea care, în cursul procesului, hotărăşte, pe baza dovezilor aduse de debitor, asupra acordării şi întinderii termenelor de graţie sau a termenelor de plată eşalonată pentru stingerea obligaţiilor financiare ale instituţiilor publice debitoare.