Decizia CCR nr. 689/2012Paragraful 24

Avocatul Poporului consideră că prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 4/2011 sunt constituţionale. Arată, în acest sens, că actul normativ criticat a fost semnat de primul-ministru şi contrasemnat de ministrul finanţelor publice, care, având în vedere ansamblul modificărilor şi completărilor aduse mai multor acte normative prin ordonanţa în cauză, are rolul de a pune în executare textul integral al acesteia. În ce priveşte pretinsa contrarietate a dispoziţiilor art. IV şi art. V din ordonanţa de urgenţă faţă de principiul egalităţii, se precizează că art. 16 din Constituţie consacră egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, nicidecum a persoanelor juridice, fie ele de drept public sau de drept privat. Totodată, atât în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului (Hotărârea din 7 mai 2002, pronunţată în Cauza Burdov împotriva Rusiei), cât şi în cea a Curţii Constituţionale (Decizia nr. 127 din 19 februarie 2008), s-a admis că o întârziere în executare ar putea fi justificată de circumstanţe speciale, chiar dacă regula este aceea a executării într-un termen rezonabil. De vreme ce nu se aduce atingere substanţei înseşi a dreptului la instanţă şi la un proces echitabil, nu se poate reţine, prin urmare, încălcarea art. 21 alin. (1) şi (3) din Constituţie şi a art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Dispoziţiile art. 44 alin. (1) din Constituţie, invocat de autorul excepţiei, nu precizează că garantarea creanţelor asupra statului presupune executarea lor de îndată, astfel că măsurile adoptate de ordonanţa de urgenţă examinată, chiar dacă afectează celeritatea procedurii, nu contravin Constituţiei, ci urmăresc găsirea unor resurse necesare pentru executarea obligaţiilor de plată.