Decizia CCR nr. 94/2026Punctul 84

84. Dacă în redactarea în prezent în vigoare art. 23 alin. (4) din legea specială menționează în mod specific doar funcția de preot ca element material component al laturii obiective a infracțiunii, prin legea criticată legiuitorul a urmărit să extindă sfera acestor elemente la o serie de alte funcții sau atribuții tot cu specific religios, pentru a răspunde anumitor exigențe privind nediscriminarea, în acord și cu considerentele reținute prin Decizia Curții Constituționale nr. 607 din 16 iulie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 43 din 14 ianuarie 2021. Cu acest prilej au fost criticate lipsa de previzibilitate a noțiunii/sintagmei „preot“ și „exercitare fără drept a atribuțiilor de preot“, precum și lipsa criteriilor pe baza cărora să se poată distinge dacă este vorba despre activitatea fără drept a unui preot în cadrul unui cult, a unei asociații religioase sau a unei grupări religioase. Respingând ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 23 alin. (4) din Legea nr. 489/2006, Curtea a constatat, din interpretarea sistematică a textelor din această lege, că, indiferent de denumirea acordată personalului propriu de către fiecare cult, valoarea socială ocrotită prin incriminarea faptei de exercitare fără drept a unei profesii sau activități este aceeași, iar denumirea „preot“, care se regăsește doar în unele dintre cultele recunoscute de stat prin Legea nr. 489/2006, a fost utilizată de legiuitor în sens generic, pentru a desemna persoana îndreptățită să oficieze cultul religios respectiv. În consecință, noua soluție legislativă adaugă funcției de preot și pe cea de rabin și de imam, însă nu se limitează doar la acestea, ci fixează un criteriu pentru stabilirea, în viitor, a oricăror alte funcții clericale ori monahale, echivalente, în contextul infracțiunii incriminate de art. 348 din Codul penal, cu cele expres enumerate în cuprinsul Legii nr. 489/2006. Acest criteriu este reprezentat de statutul de cult religios recunoscut de stat, doar acestea având prerogativa de a solicita Secretariatului de Stat pentru Culte asimilarea cu acele funcții sau atribuții specifice neprevăzute în textul legii speciale. Or, un asemenea element, chiar dacă poate fi extins și la alte funcții sau atribuții cu specific religios, nu este de natură să modifice conținutul constitutiv al infracțiunii de exercitare fără drept a unei profesii sau activități, astfel cum este configurată de art. 348 din Codul penal. ...