Decizia CCR nr. 475/2012Paragraful 10

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile art. 397, art. 399, art. 402 şi art. 403 alin. 1 din Codul de procedură penală încalcă accesul liber la justiţie, dreptul la un proces echitabil, dreptul la apărare şi dreptul la un recurs efectiv, întrucât, pe de o parte, cererea de revizuire se adresează parchetului, şi nu instanţei de judecată, iar pe de altă parte, admisibilitatea în principiu se examinează de către instanţă, în camera de consiliu, fără citarea părţilor, pe baza probelor strânse în cursul cercetării efectuate de procuror. Consideră că procurorul trebuie să-şi exprime opinia doar în cadrul unei proceduri în faţa judecătorului şi în contradictoriu cu revizuentul, întrucât concluziile depuse de către parchet la instanţă, pe baza cărora aceasta se pronunţă asupra admisibilităţii în principiu a cererii de revizuire, influenţează ireversibil instanţa. Prin urmare, efectuarea de cercetări de către parchet, în condiţiile în care ancheta nu este publică, impietează asupra aflării adevărului în mod nemijlocit de către judecător, având în vedere că acesta din urmă are la dispoziţie doar concluziile procurorului, fără a putea lua act de poziţia revizuentului cu privire la cerere şi la cercetările efectuate de procuror.