Decizia CCR nr. 93/2026Punctul 20

20. Cât privește omisiunea reglementării căilor de atac, se susține că aceasta nu reprezintă un motiv de neconstituționalitate, întrucât în termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare a legii este prevăzută elaborarea procedurii de punere în aplicare a acesteia de către administratori. În acest sens este exemplificată practica în domeniu din Germania federală, Republica Cehă și Slovacia, din care rezultă, în esență, că sancțiunile de tipul expulzării sau interzicerii accesului în incinta Parlamentului se aplică direct și automat de către diferite categorii de personal însărcinat cu menținerea ordinii publice și siguranței publice din cadrul autorității legislative, pentru perioade chiar mai mari decât cele reglementate în legea contestată în cauza de față. Legiuitorul român a prevăzut însă ca astfel de măsuri să fie luate exclusiv de organele de conducere ale celor trei autorități care administrează imobilul „Palatul Parlamentului“, conform unor proceduri speciale ce urmează să fie elaborate și care să conțină inclusiv căile procedurale de atac și alte garanții împotriva unei eventuale aplicări discreționare a legii criticate. În acest sens, se precizează că legea reglementează în mod imperativ la art. 12^6 două obligații în sarcina administratorilor - de a nota interdicția în Registru și de a o comunica persoanei respective -, astfel că nu pot fi reținute afirmațiile autorilor sesizării referitoare la necunoașterea înscrierii în Registru de către însăși persoana vizată. ...