Decizia CCR nr. 421/2012Paragraful 10

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că prevederile de lege criticate, care interzic temporar posibilitatea de a ieşi la pensie anticipat, contravin dispoziţiilor art. 47 alin. (2) şi art. 53 din Constituţie, dar şi dispoziţiilor Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a drepturilor fundamentale referitoare la interzicerea discriminării şi apărarea drepturilor omului recunoscute, precum şi celor referitoare la proprietate. În acest sens, arată că drepturile restrânse prin dispoziţiile Legii nr. 118/2010 reprezintă "bunuri" în înţelesul art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia mai sus amintită, astfel că intră în sfera de protecţie a acestui text internaţional. Măsurile dispuse prin legea menţionată nu întrunesc însă condiţiile referitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertăţi, mai ales din perspectiva cerinţei existenţei unui just echilibru între interesul general şi imperativele protecţiei drepturilor fundamentale ale cetăţenilor, aşa cum a precizat Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Hotărârea din 12 octombrie 2010, pronunţată în Cauza Kjartan Asmundsson contra Islandei, ori în Hotărârea din 15 septembrie 2009, pronunţată în Cauza Moskal contra Poloniei. De asemenea, nu sunt respectate nici cerinţele art. 53 din Constituţie. Totodată, arată că prevederile de lege criticate sunt discriminatorii, întrucât creează o diferenţă de tratament juridic între persoanele care au beneficiat de posibilitatea pensionării anticipate şi cele care nu mai au această posibilitate, precum şi între cele care s-au pensionat sub incidenţa Legii nr. 19/2000 şi cele care, după încetarea aplicabilităţii art. 10 din Legea nr. 118/2010, se vor putea pensiona anticipat, dar în condiţiile mai puţin avantajoase ale Legii nr. 263/2010.