Decizia CCR nr. 349/2012Paragraful 8

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că dreptul de a solicita suspendarea unui act administrativ considerat ilegal este îngrădit prin condiţionarea de existenţa unor "cazuri bine justificate" şi de "prevenirea unor pagube iminente", cu toate că niciuna dintre cele două condiţii nu este prevăzută în art. 53 alin. (1) din Constituţie. Definiţia "cazurilor bine justificate" din art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 "atentează la unicitatea justiţiei", întrucât instanţa trebuie să se pronunţe asupra legalităţii actului, deci a fondului cauzei, printr-o soluţie care poate fi chiar contrară celei finale. Astfel, justiţia se transformă din "unică" în "multiplă", prin pronunţarea de două ori asupra legalităţii aceluiaşi act. Pe de altă parte, existenţa unei pagube materiale în viitor, astfel cum este definită de art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea nr. 554/2004, este imposibil de dovedit, textul fiind contrar art. 21 alin. (1) din Constituţie, care prevede drepturi prezente, iar pagubele din vătămările morale sunt excluse cu desăvârşire, ceea ce duce la inechitate, contrar art. 21 alin. (3) din Constituţie. Precizează, totodată, că, din raportarea la art. 123 alin. (5) din Constituţie, rezultă că "spiritul Constituţiei " este pentru suspendarea de drept a unui act ilegal atacat în faţa instanţei de contencios administrativ.