Decizia CCR nr. 770/2025Punctul 19

19. Curtea a mai observat că respectarea obligației instituite de art. 39 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 presupune obligația de comunicare a datelor de identificare ale persoanei căreia proprietarul i-a încredințat vehiculul pentru a-l conduce pe drumurile publice. Nerespectarea acestei obligații se sancționează conform art. 102 alin. (1) pct. 14 din același act normativ, cu sancțiunea contravențională principală a amenzii prevăzute în clasa a IV-a de sancțiuni, respectiv de la 9 la 20 de puncte-amendă, aceasta având, așadar, caracterul unei măsuri de autoritate, coercitive și intruzive a statului asupra dreptului la respectarea vieții private și de familie. În această situație de conflict între acest drept individual și interesul general de constatare și sancționare a faptelor contravenționale, Curtea a considerat necesar să aplice testul de proporționalitate structurat pentru a determina dacă această ingerință se justifică raportat la exigențele indicate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în sensul de a determina dacă măsura adoptată de legiuitor are scop legitim, caracter adecvat, este necesară într-o societate democratică și este proporțională cu scopul urmărit, astfel încât să se mențină un just echilibru între interesele colective și cele individuale aflate în conflict. Curtea a constatat că măsura criticată are un scop legitim, ce se circumscrie realizării scopului întregii Ordonanțe de urgență a Guvernului nr. 195/2002 prevăzut în art. 1 alin. (2) din aceasta. Caracterul adecvat constă în capacitatea măsurii intruzive de a asigura atingerea scopului urmărit, iar Curtea a reținut că obligația instituită de art. 39 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 este aptă, în mod obiectiv și teoretic, să asigure realizarea scopului legitim urmărit, respectiv identificarea persoanelor responsabile de săvârșirea unor fapte contravenționale și aplicarea răspunderii contravenționale corespunzătoare. ...