Decizia CCR nr. 668/2025Punctul 5

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată că prevederile art. 482 alin. (1) lit. h) din Codul de procedură penală sunt neconstituționale, întrucât permit procurorului să stabilească, prin cuprinsul acordului de recunoaștere a vinovăției, felul și cuantumul pedepsei, precum și forma de executare a acesteia ori soluția de renunțare la aplicarea pedepsei sau de amânare a aplicării pedepsei. Se susține că textul de lege criticat contravine dispozițiilor constituționale, fiind în acest sens redat conținutul art. 124 alin. (1) , al art. 126 alin. (1) și (2) , al art. 131 alin. (1) , precum și al art. 132 alin. (2) din Constituție, cu referire la înfăptuirea justiției, competența instanțelor judecătorești și atribuțiile Ministerului Public. În continuare, fiind redat și conținutul art. 1 alin. (1) -(3) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, care dezvoltă dispozițiile constituționale antemenționate, se susține că din cuprinsul niciunuia dintre textele constituționale și infraconstituționale citate nu reiese că Ministerul Public ar avea atribuții de judecată. Totodată, se invocă și încălcarea art. 21 alin. (1) -(3) din Constituție, motivat de faptul că art. 482 alin. (1) lit. h) din Codul de procedură penală nu prevede modalitatea de exercitare a controlului asupra actelor adoptate de către procuror în cadrul procedurii acordului de recunoaștere a vinovăției. ...