Decizia CCR nr. 668/2025Punctul 10

10. Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este în principal inadmisibilă, iar în subsidiar neîntemeiată. În susținerea inadmisibilității sesizării se arată că autoarea excepției s-a rezumat la enumerarea unor dispoziții constituționale, fără a arăta vreo contrarietate între prevederile art. 482 alin. (1) lit. h) din Codul de procedură penală și dispozițiile din Constituție, contrar exigențelor cerute de art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992. În susținerea netemeiniciei se arată că textul de lege criticat a mai fost supus controlului de constituționalitate, iar, prin Decizia nr. 483 din 30 iunie 2016, Curtea a respins excepția pentru critici similare. Se arată că acordul de recunoaștere a vinovăției constituie o instituție de drept procesual penal care asigură toate garanțiile specifice dreptului la un proces echitabil. În acest sens se reiterează că, potrivit dispozițiilor din Codul de procedură penală, acordul de recunoaștere a vinovăției, încheiat între procuror și inculpat, în condițiile arătate de autoarea excepției, este supus controlului instanței căreia i-ar reveni competența să judece cauza în fond. Totodată, se arată că modalitatea de reglementare a instituției acordului de recunoaștere a vinovăției reprezintă opțiunea legiuitorului, în acord cu politica penală a statului, exprimată potrivit competenței sale constituționale reglementate de art. 61 alin. (1) din Constituție. ...