Decizia CCR nr. 759/2019Punctul 5

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că normele criticate sunt neconstituționale în măsura în care, în cazul procedurii prevăzute de art. 374 alin. (4) din Codul de procedură penală, nu permit judecătorului să pronunțe și o hotărâre de achitare. Art. 374 alin. (4) din Codul de procedură penală se referă la situația în care inculpatul recunoaște în totalitate faptele reținute în sarcina sa. În atare situație, se apreciază că recunoașterea se referă doar la fapte ca element material al laturii obiective a infracțiunii. Nu rezultă din acest text de lege că inculpatul trebuie să își recunoască și vinovăția, acceptând încadrarea juridică a faptelor reținute în rechizitoriu. Codul de procedură penală nu definește ce înseamnă învinuirea, sens în care se evidențiază o neclaritate a actului normativ și o lipsă de previzibilitate. Așa fiind, dispozițiile art. 396 alin. (10) raportat la art. 375 alin. (1) din Codul de procedură penală nu sunt clare și nici previzibile, în sensul că nu rezultă cu certitudine dacă instanța este obligată să pronunțe numai o hotărâre de condamnare ori dacă poate dispune și achitarea. ...