Decizia ÎCCJ nr. 35/2021 (HP)Punctul III
Punctul III
III. Punctul de vedere al instanței care a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la problema de drept a cărei dezlegare se solicită
În opinia completului de judecată titular al sesizării, trebuie observat că fără a antama soluția pe fondul cauzei, legiuitorul nu a menționat explicit, de lege lata, consecințele deciziei autorității străine de executare a mandatului european de arestare de admitere parțială a predării unei persoane solicitate în raport cu pedepsele cuprinse în mandatul emis de autoritatea solicitantă română.
În situația în care refuzul predării este motivat de faptul că autoritatea emitentă română nu a prezentat o garanție necondiționată a dreptului persoanei solicitate de a contesta condamnările și a obține în întregime rejudecarea (fiind condamnat în lipsă), iar ulterior predării cauzele în care au fost pronunțate hotărârile de condamnare pentru care s-a refuzat predarea nu au fost rejudecate în condițiile art. 466 și următoarele din Codul de procedură penală, impedimentul la executarea acestor pedepse apare ca fiind unul definitiv, neputându-se aplica dispozițiile art. 117 alin. (4) lit. c) din Legea nr. 302/2004 (nu va fi necesar consimțământul statului membru de executare pentru privarea de libertate a persoanei predate dacă, având posibilitatea să părăsească teritoriul statului membru căruia i-a fost predată, persoana în cauză nu a făcut acest lucru în termen de 45 de zile de la punerea sa definitivă în libertate sau s-a întors pe acest teritoriu după ce l-a părăsit). Acest text are în vedere ipoteze în care autoritatea de executare nu a cunoscut existența respectivelor condamnări, aspect ce nu este incident în situația prezentată.
De altfel, art. 4 alin. (3) din Decizia-cadru 2002/584/JAI, referitor la una dintre excepțiile în care nu se poate refuza executarea mandatului european de arestare emis, printre altele, în scopul executării unei pedepse (când persoana nu a fost prezentă în persoană la procesul în urma căruia a fost pronunțată decizia), are în vedere asigurarea posibilității efective a persoanei după predare de a solicita rejudecarea cauzei/promovarea unei căi de atac în statul membru emitent.
Or, în ipoteza în cauză, acest moment a fost depășit, autoritatea de executare refuzând explicit predarea pentru executarea acestor condamnări. ...
Sursa oficială ↗