Decizia ÎCCJ nr. 24/2021 (HP)Punctul III
Punctul III
III. Expunerea succintă a procesului în cadrul căruia s-a invocat chestiunea de drept
12. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Neamț la data de 6 iunie 2019 cu nr. 1.174/103/2019, reclamantul C a solicitat obligarea pârâtei Primăria Comunei Bicaz-Chei la încadrarea reclamantului în condiții speciale de muncă în procent de 100% și la emiterea unei dispoziții în acest sens, începând cu data de 4 decembrie 2006. ...
13. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că are calitatea de șef serviciu în cadrul Serviciului voluntar pentru situații de urgență din comuna Bicaz-Chei, conform contractului individual de muncă nr. x din 4 decembrie 2006. ...
14. A mai susținut că, deși activitatea sa presupune intervenții de maximă urgență în scopul salvării de bunuri și vieți omenești, implicând factori de risc ridicat, și s-a adresat pârâtei pentru aplicarea art. 39 alin. (1) din Legea nr. 307/2006, nu a fost încadrat în condiții speciale de muncă. ...
15. Potrivit art. 2 din capitolul II al Ordinului ministrului de interne nr. 283/2002, cadrele militare care desfășoară efectiv activități în locurile de muncă prevăzute în anexa nr. 2 la H.G. nr. 1.294/2001 sunt încadrate în condiții speciale de muncă prin ordin de personal odată cu numirea acestora în funcții. ...
16. De asemenea, conform art. 33 din Legea nr. 307/2006, principalele atribuții pe care le au serviciile de urgență voluntare sunt identice cu cele de la punctul II din anexa nr. 2 la H.G. nr. 1.294/2001. ...
17. Astfel, sunt încadrate în categoria condițiilor speciale de muncă activitățile de intervenție la stingerea incendiilor, acțiunile de salvare, evacuare și protejare a oamenilor, animalelor și bunurilor, aflate în pericol, acțiunile de limitare și înlăturare a urmărilor accidentelor și calamităților naturale, precum și activitățile de urgență medicală și de protecție civilă. ...
18. Prin urmare, reclamantul a conchis că ar trebui încadrat în condiții speciale de muncă prin raportare la similitudinile între activitățile celor două servicii de urgență (profesionist și voluntar) și locul său de muncă. ...
19. Pârâta nu a formulat întâmpinare. ...
20. Prin Sentința civilă nr. 592 din 14 noiembrie 2019, Tribunalul Neamț - Secția I civilă și de contencios administrativ a respins acțiunea, ca inadmisibilă. ...
21. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, prin Decizia nr. 12 din 23 mai 2016, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii a statuat că acțiunile în constatarea condițiilor speciale de muncă nu sunt deschise în situația în care nu sunt întrunite condițiile cumulative privind înscrierea activității și a unității angajatoare în anexele nr. 1 și 2 la Legea nr. 226/2006 privind încadrarea unor locuri de muncă în condiții speciale (Legea nr. 226/2006), respectiv în anexele nr. 2 și 3 la Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările și completările ulterioare (Legea nr. 263/2010). ...
22. În baza art. 30 alin. (2) și (3) din Legea nr. 263/2010, care instituie posibilitatea reevaluării încadrării locurilor de muncă în condiții speciale, periodic, din 5 în 5 ani, a fost adoptată Hotărârea Guvernului nr. 1.284/2011 privind stabilirea procedurii de reevaluare a locurilor de muncă în condiții speciale prevăzute la art. 30 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările ulterioare (H.G. nr. 1.284/2011). ...
23. Potrivit H.G. nr. 1.284/2011, procedura de reevaluare se aplică doar locurilor de muncă care îndeplinesc cumulativ criteriile de la art. 3 alin. (1) din același act normativ, dintre care primul criteriu este ca activitatea și unitatea în care se desfășoară să fie cuprinse în anexele nr. 2 și 3 la Legea nr. 263/2010, iar celelalte vizează menținerea condițiilor avute în vedere la acordarea avizului de încadrare. ...
24. Prima instanță a mai reținut că legiuitorul a optat pentru reglementarea exhaustivă a locurilor de muncă în condiții speciale și a unităților în care se găsesc acestea, renunțând la edictarea unor norme cu aplicabilitate generală în baza cărora orice unitate putea să își evalueze locurile de muncă. ...
25. Astfel cum rezultă din economia dispozițiilor ce reglementează încadrarea în condiții speciale de muncă, instanța de judecată nu se poate substitui organelor administrative, eludând procedura ce intră în competența acestora, pentru a recunoaște apartenența unor locuri de muncă la categoria celor aflate în astfel de condiții. ...
26. În ceea ce privește încadrarea unui loc de muncă în condiții speciale, tribunalul a apreciat că nu se poate substitui organelor legislative, în condițiile în care, la expirarea perioadei de derulare a procedurii de încadrare a unităților și locurilor de muncă în condiții speciale, a fost edictată Legea nr. 226/2006, care nominalizează în anexă, limitativ, unitățile care dețin locuri de muncă și activități în condiții speciale, fiind indicate, în mod expres, locurile de muncă pentru care aceste avize au fost acordate. ...
27. Spre deosebire de procedura de încadrare în condiții deosebite, cea care vizează condițiile speciale de muncă conține în anexa legii, în plus față de cerința obținerii avizului, etapa de nominalizare a unității care beneficiază de respectivul aviz. ...
28. Împrejurarea că locul de muncă al reclamantului ori activitățile desfășurate de acesta se regăsesc în anexa nr. 1 la Legea nr. 226/2006 reprezintă o condiție necesară, însă nu suficientă pentru recunoașterea încadrării în condiții speciale de muncă atunci când unitățile în cadrul cărora se află acest loc de muncă nu se regăsesc în anexa nr. 2 a aceleiași legi, fiind necesară îndeplinirea cumulativă a celor două condiții. ...
29. Astfel, neindicarea unității în anexa nr. 2 a Legii nr. 226/2006 nu poate fi cenzurată jurisdicțional. O eventuală admitere a acțiunii ar echivala cu adăugarea la lege, prin completarea pe cale jurisdicțională a anexei nr. 2 a aceleiași legi cu alte unități și locuri de muncă ce ar îndeplini condițiile respective, de natură a conduce la depășirea atribuțiilor puterii judecătorești. ...
30. Ca atare, dacă unitatea nu a obținut avizul de încadrare conform art. 38 din Legea nr. 307/2006 și persoana interesată nu a exercitat calea de atac administrativă, respectiv nu a fost înscrisă în anexa nr. 2 la Legea nr. 226/2006, un salariat al acestei unități nu are deschisă o acțiune în justiție pentru a obține beneficiul ce putea fi acordat în procedura administrativă prin emiterea avizului pentru acel loc de muncă sau înscrierea unității cu locul de muncă respectiv în anexa legii. ...
31. Împotriva sentinței primei instanțe a declarat apel reclamantul, susținând, în esență, că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 31 alin. (1) și ale art. 39 alin. (1) din Legea 307/2006, H.G. nr. 1.025/2003 și art. 2 alin. (2) din Ordinul ministrului de interne nr. 283/2002. ...
32. În motivarea căii de atac a arătat că tribunalul a făcut greșita aplicare a legii, întrucât nu a dat eficiență dispozițiilor art. 39 alin. (1) din Legea nr. 307/2006, și că din interpretarea coroborată a acestor dispoziții cu cele ale art. 1 lit. b) din H.G. nr. 1.294/2001 rezultă că nu este necesară parcurgerea etapelor de încadrare în condiții speciale de muncă. În opinia sa, prevederile art. 17 alin. (1) și (2) din H.G. nr. 1.025/2003 fac dovada că locurile de muncă ale pompierilor militari sunt încadrate în condiții speciale de muncă. ...
33. Intimata nu a depus întâmpinare la apel. ... ...
Sursa oficială ↗