Decizia ÎCCJ nr. 25/2021 (HP)Punctul V

V. Punctul de vedere al titularului sesizării 36. Referitor la problemele de drept ce fac obiectul prezentei sesizări, instanța de trimitere a avut în vedere interpretarea din paragraful 23 al Deciziei nr. 8/2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, în care se arată că anumite dispoziții procesuale reglementează expres și situațiile în care executorul judecătoresc poate fi chemat în instanță, conferindu-i calitate procesuală pasivă, fiind menționată și ipoteza formulării unei contestații de către creditor împotriva încheierii de stabilire a cheltuielilor de executare [art. 670 alin. (4) din Codul de procedură civilă], în această din urmă situație efectul reducerii acestor cheltuieli de către instanța de executare răsfrângându-se direct în patrimoniul executorului judecătoresc. ... 37. Din considerentele acestei decizii rezultă că, în baza legii, mai exact a anumitor dispoziții procesuale, cum sunt cele ale art. 670 alin. (4) din Codul de procedură civilă, executorul judecătoresc are calitate procesuală pasivă. ... 38. În opinia completului, prevederile art. 670 alin. (1) raportat la dispozițiile alin. (6) al aceluiași articol din Codul de procedură civilă pot fi interpretate în același sens, și anume că îi conferă executorului judecătoresc calitate procesuală pasivă, întrucât și în această situație hotărârea instanței de executare produce efecte care se răsfrâng direct în patrimoniul executorului judecătoresc, având în vedere și Decizia nr. 15/2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept. ... 39. Totodată, se apreciază că executorul judecătoresc are calitate procesuală pasivă alături de debitor, raportat la prevederile art. 645 alin. (1) din Codul de procedură civilă, la jurisprudența Curții Constituționale în materie, precum și la interpretările instanței supreme cuprinse în Decizia nr. 8/2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursurilor în interesul legii, care nu exclud debitorul din raportul juridic execuțional și nici ca parte în executarea silită, fiind contestat un act de executare silită, și anume încheierea de stabilire avans cheltuieli necesare continuării procedurii de executare silită, declanșată la cererea creditoarei împotriva debitorului din contractul de credit. ... 40. Se rețin dispozițiile art. 645 alin. (1) din Codul de procedură civilă, potrivit cărora sunt părți în procedura de executare silită creditorul și debitorul, precum și considerentele Deciziei nr. 572/2017 a Curții Constituționale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 55 din 18 ianuarie 2018 (paragrafele 18-21 ale acesteia). ... 41. S-a subliniat faptul că situația din cauza de față nu este, în niciun caz, similară sub raportul părților din contestația la executare, cu aceea care a dus la pronunțarea Deciziei nr. 15/2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, relevant, în acest sens, fiind paragraful 50 al acesteia. ... 42. Mai mult, în cauza de față sunt invocate motive de nelegalitate a încheierii de stabilire avans cheltuieli necesare continuării procedurii de executare silită, raportat la prevederile art. 657 din Codul de procedură civilă, lipsa motivelor de fapt și de drept, a semnăturii și ștampilei executorului, și anume critici cu privire la un act de executare silită, iar nu cu privire la caracterul de titlu executoriu al încheierii - în acest ultim caz fiind necesar a se verifica și condițiile menționate în paragrafele 57 și 58 din Decizia nr. 15/2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept. ... 43. Prin urmare, întrucât completul a apreciat că dispozițiile art. 670 alin. (1) din Codul de procedură civilă raportat la prevederile alin. (6) al aceluiași articol conferă executorului judecătoresc calitate procesuală pasivă alături de debitor față de interpretarea din pct. 23 al Deciziei nr. 8/2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, ar fi aplicabil art. 78 alin. (1) din Codul de procedură civilă, text potrivit căruia, în cazurile expres prevăzute de lege, judecătorul va dispune din oficiu introducerea în cauză a altor persoane, chiar dacă părțile se împotrivesc. ... 44. Însă, așa cum s-a arătat și în doctrină, cazurile expres prevăzute de lege nu sunt cele create pe cale jurisprudențială, fie ea chiar și a instanței supreme. Nici practica judiciară nu urmează această optică privind extinderea sferei de aplicare a dispozițiilor art. 78 alin. (1) din Codul de procedură civilă la alte cazuri neprevăzute expres de lege, apreciind că nu se poate adăuga, pe cale de interpretare, la actele normative în vigoare, mai ales că la alin. (2) al aceluiași articol este reglementată chiar ipoteza tuturor celorlalte cereri formulate în materie contencioasă. ... 45. Așadar, s-ar putea interpreta în cauza de față că sunt aplicabile prevederile art. 78 alin. (2) din Codul de procedură civilă, în sensul că, în materie contencioasă, când raportul juridic dedus judecății o impune, judecătorul va pune în discuția părților necesitatea introducerii în cauză a altor persoane. În speță, dată fiind formularea unei contestații de către creditoare împotriva încheierii de stabilire a cheltuielilor pe care trebuie să le avanseze pentru continuarea executării [art. 670 alin. (1) din Codul de procedură civilă], efectul reducerii acestor cheltuieli de către instanța de executare se răsfrânge direct în patrimoniul executorului judecătoresc, astfel că textul se poate interpreta în sensul că raportul juridic dedus judecății impune participarea Biroului executorului judecătoresc. ... 46. Astfel, se impune lămurirea acestor chestiuni, de care depinde și modalitatea de aplicare a lor în calea de atac a apelului. ... 47. În ipotezele reglementate de dispozițiile art. 78 alin. (1) din Codul de procedură civilă, instanța are obligația, iar nu facultatea, de a dezvolta cadrul procesual, chiar în ipoteza existenței unei opoziții din partea părților. Dată fiind această obligație, în mod just se apreciază că aceasta nu este o aplicație a principiului rolului activ al judecătorului, în baza căruia îi este conferită o anumită putere de apreciere, respectiv posibilitatea de a lua o hotărâre în baza oportunității. În lucrările de specialitate a fost exprimată aceeași viziune, în sensul că, în cazurile „expres prevăzute“ de lege, introducerea în cauză a unui terț de către instanță nu este decât expresia conformării instanței la dispozițiile imperative ale legii, indiferent de „oportunitatea judiciară“ a unei asemenea măsuri - prezumată absolut și a priori de către legiuitor - și indiferent de aprecierea părților (I. Deleanu, Noul Cod de procedură civilă - Comentariu pe articole, Editura Universul Juridic, București, 2013, p. 144.). ... 48. În cazul alin. (1) al art. 78 din Codul de procedură civilă, neintroducerea în cauză din oficiu de către instanță a terțului în cazurile expres prevăzute de lege este sancționată cu nulitatea absolută extrinsecă, potrivit art. 176 pct. 6 din Codul de procedură civilă, a hotărârii primei instanțe, aceasta putând fi invocată în calea de atac a apelului sau a recursului de orice persoană interesată, iar ca motiv de ordine publică, conform art. 479 din Codul de procedură civilă, inclusiv de către instanța ierarhic superioară. Soluția în acest caz ar fi de anulare sau casare a sentinței civile și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, care va fi obligată să dispună citarea terțului, respectând procedura reglementată de dispozițiile art. 79 din Codul de procedură civilă. Însă, dacă nicio parte nu a solicitat expres aceasta prin cererea de apel ori prin întâmpinare, anularea hotărârii primei instanțe și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe nu își poate găsi temei legal în dispozițiile art. 480 alin. (3) din Codul de procedură civilă, fiind încălcat principiul disponibilității, și nici în justificarea asigurării în favoarea terțului a dublului grad de jurisdicție, care nu este un principiu consacrat constituțional și nici al procesului civil. ... 49. În practica judiciară, în cazul nerespectării prevederilor art. 78 alin. (1) din Codul de procedură civilă, s-a adoptat și soluția anulării hotărârii primei instanțe, cu reținerea cauzei spre judecare, în aplicarea dispozițiilor art. 480 alin. (6) din Codul de procedură civilă, soluție criticabilă prin raportare la art. 478 alin. (1) , (3) și art. 78 alin. (3) din Codul de procedură civilă. ... 50. În consecință, pentru a da eficiență în apel dispozițiilor art. 78 alin. (1) din Codul de procedură civilă, este necesar să se interpreteze dacă instanța de apel poate invoca din oficiu ca motiv de nelegalitate a hotărârii primei instanțe lipsa coparticipării procesuale pasive a Biroului executorului judecătoresc, în cazul în care acesta nu a avut calitatea de intimat în cauză, alături de debitor, însă s-a respins contestația la executare pentru lipsa calității debitorului, motivându-se că are calitate Biroul executorului judecătoresc, cu consecința aplicării dispozițiilor art. 480 alin. (3) din Codul de procedură civilă, fiind formulată de către apelantă cerere privind trimiterea cauzei spre rejudecare. Se rețin și condițiile restrictive prevăzute de art. 478 alin. (1) din Codul de procedură civilă, de art. 78 alin. (3) din același act normativ, precum și faptul că apelanta a fost de acord și cu aplicarea dispozițiilor art. 480 alin. (6) din Codul de procedură civilă. ... 51. În situația în care se interpretează că în cauza de față sunt aplicabile prevederile art. 78 alin. (2) din Codul de procedură civilă cu privire la calitatea procesuală pasivă a Biroului executorului judecătoresc, alături de debitor, în contestația la executare promovată de creditoare, prin care aceasta solicită anularea încheierii de stabilire a cheltuielilor pe care trebuie să le avanseze pentru continuarea executării silite, omisiunea primei instanței de a pune în discuție necesitatea introducerii unui terț nu poate fi invocată direct de către părți în calea de atac a apelului ori de către instanța de control judiciar din oficiu, nereprezentând un motiv de ordine publică, ci unul de ordine privată. Nulitatea este una relativă, iar nu absolută și nu poate fi invocată direct în calea de atac de către părți și nici de către instanța de apel sau recurs din oficiu, cu consecința trimiterii cauzei primei instanțe. Această soluție este confirmată și de doctrină, care concluzionează că, în cazurile prevăzute de art. 78 alin. (2) din Codul de procedură civilă, nici părțile și nici instanța de control judiciar, din oficiu, nu ar putea invoca direct în căile de atac împrejurarea că, deși raportul juridic dedus judecății o impune, instanța care a pronunțat hotărârea atacată nu a pus în discuția părților necesitatea introducerii în cauză a altor persoane (G. Boroi, M. Stancu, Drept procesual civil, ediția a 4-a, revizuită și adăugită, Editura Hamangiu, 2017, p. 160; în același sens M. Tăbârcă, Drept procesual civil 2017, vol. I, p. 454.). Cu toate acestea, instanțele judecătorești au adoptat și soluția anulării sau casării hotărârii primei instanțe, fie luând act de invocarea nelegalității direct de către părți în calea de atac, fie invocând din oficiu nesocotirea dispozițiilor art. 78 alin. (2) din Codul de procedură civilă și trimițând cauza spre rejudecare. ... 52. Astfel, completul a apreciat că sesizarea privește o problemă de drept reală, întrucât norma de drept este îndoielnică, imperfectă sau neclară, legată de posibilitatea de a interpreta diferit textele de lege arătate, care nu sunt corelate. ... ...