Decizia ÎCCJ nr. 3/2021 (RIL)Punctul XI

XI. I. Analiza condițiilor de admisibilitate 26. Prioritar unei analize de fond a problemei de drept supuse dezbaterii, se impune verificarea îndeplinirii condițiilor de admisibilitate a recursului în interesul legii, în raport cu prevederile art. 514 coroborate cu cele ale art. 515 din Codul de procedură civilă. ... 27. Art. 514 din Codul de procedură civilă prevede că pentru asigurarea interpretării și aplicării unitare a legii de către toate instanțele judecătorești, colegiile de conducere ale curților de apel au îndatorirea să ceară Înaltei Curți de Casație și Justiție să se pronunțe asupra problemelor de drept care au fost soluționate diferit. ... 28. Potrivit art. 515 din Codul de procedură civilă, „recursul în interesul legii este admisibil numai dacă se face dovada că problemele de drept care formează obiectul judecății au fost soluționate în mod diferit prin hotărâri judecătorești definitive, care se anexează cererii“. ... 29. Textele legale menționate anterior determină aria restrictivă a examinării pe care o efectuează Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea recursului în interesul legii și stabilesc mecanismul, scopul și condițiile de admisibilitate care trebuie îndeplinite: sesizarea să aibă ca obiect o problemă de drept, această problemă de drept să fi fost dezlegată diferit de instanțele judecătorești, dovada soluționării diferite să se facă prin hotărâri judecătorești definitive, iar hotărârile judecătorești să fie anexate cererii. ... 30. Astfel cum rezultă din dispozițiile art. 126 alin. (3) din Constituția României, unicul și fundamentalul scop al recursului în interesul legii este acela de a se asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii de către toate instanțele judecătorești. ... 31. Înalta Curte de Casație și Justiție a fost sesizată în vederea soluționării prezentului recurs în interesul legii de către Curtea de Apel Cluj, în baza Hotărârii Colegiului de conducere nr. 101 din 7 decembrie 2020, rezultând din cuprinsul sesizării că problema de drept vizând aplicabilitatea principiului nominalismului monetar contractelor de împrumut încheiate pe teritoriul României, între un consumator și un furnizor de servicii financiare, în cazul în care suma împrumutată este stabilită în monedă străină, iar restituirea împrumutului prin plăți periodice (lunare) se realizează în aceeași monedă ar fi primit o dezlegare diferită în practica instanțelor judecătorești de la curtea de apel respectivă, precum și a celor din țară. ... 32. Verificând regularitatea învestirii, prin prisma dispozițiilor legale anterior menționate, se constată că este îndeplinită cerința legală privind titularul sesizării. ... 33. Cu privire la limitele sesizării, deși aceasta privește contractele de împrumut în valută, încheiate de consumatori cu furnizori de servicii financiare și se referă atât la dispozițiile art. 1578 din Codul civil de la 1864, cât și la aplicabilitatea dispozițiilor art. 1.488 alin. (1) din Codul civil care reglementează principiul nominalismului monetar, se observă că materialele atașate sesizării, potrivit art. 515 din Codul de procedură civilă, conțin hotărâri judecătorești definitive privind constatarea caracterului abuziv al clauzelor prin care s-a stabilit rambursarea sumei împrumutate în franci elvețieni (CHF) în aceeași monedă, stipulate în contracte de credit încheiate în perioada 2006-2009, înainte de intrarea în vigoare a noului Cod civil, respectiv 1 octombrie 2011, astfel încât nu se ridică decât problema incidenței dispozițiilor art. 1578 din Codul civil de la 1864. ... 34. Prima orientare jurisprudențială minoritară este ilustrată prin anexarea a trei hotărâri judecătorești pronunțate de Tribunalul Cluj, prin care s-a constatat caracterul abuziv al clauzelor de „risc valutar“ din convențiile de credit bancar. Argumentarea privind inaplicabilitatea principiului nominalismului monetar, reglementat prin art. 1578 din Codul civil de la 1864 se întemeiază pe constatarea că francul elvețian, moneda creditului în care acesta se restituie de către consumatorul-debitor prin plățile periodice, ar reprezenta, din punct de vedere juridic, valută, și nu „monedă“ sau „bani“, avându-se în vedere principiile regulamentului valutar instituite de Banca Națională a României (Regulamentul nr. 4/2005), privind obligativitatea efectuării plăților în monedă națională (RON). Formulându-se observația că legea permite acordarea și rambursarea creditelor în monedă străină, împrumutului de bunuri fungibile i s-ar aplica regula de principiu prevăzută de art. 1576 din Codul civil din 1864. ... 35. A doua orientare jurisprudențială majoritară, dovedită de titularul sesizării prin atașarea a șapte hotărâri judecătorești pronunțate de instanțe de pe raza Curții de Apel Cluj, precum și de alte curți de apel din țară, este fundamentată pe faptul că acele clauze care reproduc regula de drept instituită prin art. 1578 din Codul civil de la 1864, privind nominalismul monetar, în sensul că debitorul obligației de restituire va fi eliberat prin plata sumei numerice prevăzute în convenție, în moneda creditului, nu intră sub incidența prevederilor Legii nr. 193/2000 ce a transpus Directiva 93/13/CEE, instanța neputându-le cenzura, cu consecința soluției contrare, a respingerii cererilor de constatare a caracterului abuziv al clauzelor privind moneda creditului. Potrivit jurisprudenței Curții de Justiție a Uniunii Europene (Cauza C-92/11 RWE Vertrieb AG): „excluderea aplicării regimului Directivei 93/13 este justificată de faptul că se poate prezuma în mod legitim că legiuitorul național a stabilit un echilibru între ansamblul drepturilor și obligațiilor părților din anumite contracte“. Aceste hotărâri judecătorești au integrat, în motivarea soluției, considerentele Deciziei Curții Constituționale nr. 62/2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 161 din 3 martie 2017, prin care s-a admis obiecția de neconstituționalitate a legii pentru completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2010, în legătură cu posibilitatea transpunerii legii, respectiv a principiului nominalismului monetar în domeniul contractual, în condițiile în care acordarea creditului în monedă străină este permisă conform reglementărilor legale, precum și privind caracterul supletiv al textului legal ce reglementează principiul nominalismului și care, deci, nu se aplică acelui contract în care părțile au convenit în mod expres să înlăture incidența normei de drept comun din Codul civil sau acelui contract în care părțile au convenit în mod indirect derogarea de la acest principiu, introducând o clauză de indexare (paragrafele 37 și 38 din decizie). ... 36. În vederea înțelegerii rațiunii pentru care nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 514 și 515 din Codul de procedură civilă, pentru pronunțarea unui recurs în interesul legii, se impune o prezentare a contextului factual și normativ al pronunțării soluțiilor menționate anterior. ... 37. Astfel, potrivit art. 3 alin. (2) din Legea nr. 193/2000 - act normativ pe care se întemeiază acțiunile soluționate prin hotărârile judecătorești anexate sesizării - clauzele contractuale prevăzute în temeiul altor acte normative în vigoare nu sunt supuse dispozițiilor prezentei legi. Această prevedere legală transpune în dreptul intern dispozițiile art. 1 alin. (2) din Directiva 93/13/CEE a Consiliului, potrivit cărora „dispozițiile prezentei directive nu se aplică clauzelor contractuale care reflectă acte cu putere de lege sau norme administrative obligatorii sau dispozițiile ori principiile din convențiile internaționale la care statele membre sau Comunitatea sunt părți“. În preambulul directivei se arată că: „se consideră că actele cu putere de lege sau normele administrative ale statelor membre, care determină direct sau indirect clauzele contractelor încheiate cu consumatorii, nu conțin clauze abuzive“. ... 38. Interpretarea unei norme de drept, realizată de Curtea de Justiție a Uniunii Europene în exercitarea competenței pe care pe care i-o conferă art. 267 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, este obligatorie nu doar pentru instanța națională care a inițiat procedura de pronunțare a unei hotărâri preliminare, ci și pentru celelalte instanțe naționale sesizate cu o problemă identică. ... 39. Prin considerentele deciziei pronunțate în Cauza C186/16 Ruxandra Andriciuc și alții împotriva Băncii Românești - S.A., care a constituit un reper jurisprudențial important în soluționarea acestor cauze de către instanțele judecătorești naționale, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a impus o analiză succesivă a condițiilor care trebuie verificate din perspectiva dispozițiilor Directivei 93/13/CEE. În concret, analiza care trebuie realizată de către instanța națională cu privire la caracterul abuziv al clauzelor contestate trebuie să vizeze, în mod succesiv, următoarele aspecte: în ce măsură clauza contractuală reflectă acte sau norme obligatorii ale dreptului național; subsecvent trebuie verificat dacă intră sub incidența noțiunii de „obiect principal al contractului“ caracterul clar și inteligibil al clauzei, demers în cadrul căruia prezintă relevanță informațiile furnizate de împrumutător în cadrul negocierii contractului de împrumut, iar dacă nu a existat o informare satisfăcătoare a consumatorului, trebuie analizat dacă există un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților și dacă este respectată cerința bunei-credințe. Astfel, neîndeplinirea uneia dintre condițiile analizate succesiv face de prisos analiza celorlalte condiții. ... 40. În aceeași decizie pronunțată de Curtea de Justiție a Uniunii Europene, cu privire la prima condiție care se impune a fi analizată cu prioritate, se arată că: „articolul 1 alineatul (2) din Directiva 93/13 instituie o excludere din domeniul de aplicare al acesteia, care vizează clauzele care reflectă actele cu putere de lege sau normele administrative obligatorii“ (paragraful 27), iar „pentru a stabili dacă o clauză contractuală este exclusă din domeniul de aplicare al Directivei 93/13, revine instanței naționale sarcina să verifice dacă această clauză reflectă prevederile din dreptul național care se aplică între părțile contractante, independent de alegerea lor sau pe cele care sunt de natură supletivă și, prin urmare, aplicabile ope legis, cu alte cuvinte în absența unui acord diferit între părți în această privință“ (paragraful 29). ... 41. Este de menționat și cea mai recentă hotărâre pronunțată în Cauza C-81/19, la sesizarea Curții de Apel Cluj, în legătură cu o clauză dintr-un contract de credit în franci elvețieni (CHF) care reflectă principiul nominalismului monetar, consacrat de art. 1578 din Codul civil de la 1864, prin care Curtea de Justiție a Uniunii Europene a statuat că nu intră în domeniul de aplicare al Directivei 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii clauza contractuală care nu a făcut obiectul unei negocieri individuale, ce reflectă o normă care, potrivit legii naționale, se aplică între părțile contractante în lipsa unui acord diferit în această privință. ... 42. Pornind de la scopul recursului care, la rândul său, este parte a mecanismului pus la îndemâna instanței supreme de a realiza interpretarea și aplicarea unitară a legii, se constată că jurisprudența Secției a II-a civile a Înaltei Curți de Casație și Justiție este în același sens. Astfel, în măsura în care clauza contractuală transpune o dispoziție legală supletivă din dreptul intern, respectiv art. 1578 din Codul civil din 1864 și prevede obligația pentru împrumutat de a restitui creditul în moneda în care a fost acordat (CHF), nu intră în domeniul de aplicare al directivei transpuse în dreptul intern prin Legea nr. 193/2000 și nu poate forma obiectul cenzurii (e.g. Decizia nr. 1.945 din 14 octombrie 2020, Decizia nr. 2.010 din 20 octombrie 2020, Decizia nr. 2.297 din 12 noiembrie 2020, Decizia nr. 1.247 din 2 iulie 2020, Decizia nr. 1.984 din 15 octombrie 2020, Decizia nr. 1.803 din 1 octombrie 2020, Decizia nr. 1.367 din 15 iulie 2020, Decizia nr. 1.404 din 21 iulie 2020). ... 43. În cadrul celor trei hotărâri judecătorești atașate primei orientări jurisprudențiale minoritare, ce au determinat sesizarea pentru unificarea jurisprudenței, se observă că analiza incidenței principiului nominalismului monetar a fost efectuată, într-un mod similar, în cadrul primei condiții privind exceptarea de la analiza caracterului abuziv, pentru ipoteza în care clauza reflectă dispoziții din dreptul intern referitoare la nominalismul monetar. ... 44. Prima hotărâre, Decizia civilă nr. 534 din 9 martie 2019 a Tribunalului Specializat Cluj, care conține concluziile instanței că nu era aplicabil contractului de credit dedus judecății principiul nominalismului monetar, consacrat de art. 1578 din Codul civil de la 1864, cuprinde totodată și constatarea că, în concret, clauza de risc valutar nu cuprindea nicio referire la dispozițiile art. 1578 din Codul civil de la 1864 sau la principiul nominalismului monetar. Prin urmare, nu este cazul unei jurisprudențe neunitare, întrucât instanța nu a constatat transpunerea de către părți a acestei reguli de drept în convenția de credit, situația de fapt avută în vedere la soluționarea cauzei fiind diferită. ... 45. Nici a doua hotărâre, respectiv Decizia civilă nr. 972 din 7 mai 2018 a Tribunalului Specializat Cluj, nu evidențiază existența unei jurisprudențe neunitare. Pe de o parte, cauza are un alt obiect, clauzele deduse judecății în vederea constatării caracterului abuziv nu se referă la moneda creditului, ci privesc accesul băncii creditoare la disponibilitățile bănești din conturile împrumutatului, precum și dreptul acesteia de a reține contravaloarea debitelor aferente creditului. Pe de altă parte, de asemenea, instanța a constatat că nu era cazul unei transpuneri de către părți a unei reguli de drept în convenția de credit, întrucât clauza de risc valutar nu cuprindea nicio trimitere la dispozițiile art. 1578 din Codul civil de la 1864 sau la principiul nominalismului monetar. ... 46. În fine, a treia hotărâre, respectiv Sentința civilă nr. 215 din 25 ianuarie 2016 a Tribunalului Specializat Cluj, este rămasă definitivă prin Decizia nr. 222 din 30 ianuarie 2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția a II-a civilă. Instanța supremă nu a efectuat controlul de legalitate în recurs asupra deciziei pronunțate în apel de Curtea de Apel Cluj, ci a luat act de achiesarea tacită a recurentei-pârâte la decizia prin care s-a menținut sentința primei instanțe. Prin hotărârea tribunalului s-a reținut că regula de principiu pentru împrumuturile în valută nu ar fi cea prevăzută de art. 1578 din Codul civil din 1864, în legătură cu care se reține caracterul imperativ al normei, ci norma supletivă prevăzută de art. 1576 din Codul civil de la 1864. Interesul unei calificări a normelor ce alcătuiesc regimul juridic de drept comun al contractului de credit, determinat de obiectul obligației de restituire, era legat direct de consecința inaplicabilității excepției prevăzute de art. 3 alin. (2) din Legea nr. 193/2000 în ipoteza unei norme supletive. ... 47. Este de observat că această hotărâre judecătorească, ce susține prima opinie jurisprudențială minoritară, este anterioară pronunțării la 20 septembrie 2017 a hotărârii Curții de Justiție a Uniunii Europene în Cauza C-186/16 Ruxandra Andriciuc și alții împotriva Băncii Românești - S.A., care a clarificat această problemă, în sensul că în posibila arie de excludere din domeniul de aplicare al Directivei 93/13/CEE se numără nu doar clauzele care transpun prevederi imperative din dreptul național, ci și cele care transpun prevederi supletive, aplicabile între părți în lipsa unei derogări contractuale de la acestea, în același sens fiind și hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene pronunțată în Cauza C-81/19, astfel încât nu subzistă nici interesul unei eventuale reformulări a problemei de drept supuse analizei, pentru pronunțarea recursului în interesul legii. ... 48. Ceea ce se observă din analiza hotărârilor judecătorești prin care acțiunile reclamanților consumatori au fost respinse, încadrate de titularul sesizării în a doua orientare jurisprudențială majoritară, este faptul că nu relevă aceeași chestiune de drept, în sensul art. 515 din Codul de procedură civilă, adică aplicarea și interpretarea diferită a normei de drept ce reglementează principiul nominalismului monetar, respectiv a art. 1578 din Codul civil de la 1864, în legătură cu care a fost formulată sesizarea, ci posibilitatea instanței de a analiza, din perspectiva caracterului abuziv, clauza care a preluat în contract principiul nominalismului monetar. Nu este deci îndeplinită condiția jurisprudenței diferite în problema de drept semnalată, prevăzută de art. 515 din Codul de procedură civilă. ... 49. Având în vedere obiectul cauzelor soluționate prin hotărârile judecătorești atașate sesizării, și anume nulitatea clauzelor din contracte de credit bancar, în virtutea dispozițiilor speciale ale Legii nr. 193/2000, se ridică problema măsurii în care clauza nenegociată referitoare la rambursarea creditului în moneda acestuia reprezintă o transpunere contractuală a principiului nominalismului reglementat prin dispozițiile art. 1578 din Codul civil de la 1864. Or, obiectul sesizării, în cadrul acestui mecanism de unificare a practicii judiciare, nu poate privi decât una sau mai multe dispoziții legale care au fost interpretate și aplicate în mod diferit, nu și o clauză contractuală. ... 50. Premisele recursului în interesul legii sunt acelea că o prevedere legală conține reglementări îndoielnice, lacunare ori neclare, necesar a fi lămurite, sub aspectul interpretării, pentru înlăturarea unei aplicări neunitare a acesteia. Per a contrario, nu sunt asigurate aceste premise când sesizarea vizează aplicarea unei dispoziții legale neechivoce la elemente de fapt ale cauzei, respectiv modalitatea în care judecătorii extrag esența unei dispoziții cu caracter general și impersonal și o aplică diverselor cazuri concrete. Revine instanțelor de judecată rolul de a realiza o aplicare cazuală, care presupune studiul circumstanțelor particulare ale cererii, iar apoi, calificarea ei juridică și, ulterior, pentru emiterea actului jurisdicțional final, aplicarea normei incidente. ... 51. Instanța supremă nu poate fi învestită, în cadrul acestei proceduri, cu aplicarea legii, în scopul soluționării cauzelor respective, un asemenea atribut intrând și fiind necesar să rămână în sfera de competență a instanțelor de judecată. ... 52. Sesizarea privind aplicarea principiului nominalismului monetar, în cazul în care suma împrumutată este stabilită în monedă străină, iar restituirea se realizează în aceeași monedă, ridică o problemă de aplicare a dispozițiilor legale considerate a fi incidente în speță, întrucât stabilirea dacă o clauză nenegociată, dintr-un contract de credit încheiat cu un consumator, integrează dispoziția legală ce reglementează principiul nominalismului monetar în domeniul contractual, ori părțile au convenit, în mod expres, să înlăture incidența normei din Codul civil, ori au convenit, în mod indirect, derogarea de la regula de drept reprezintă chestiuni de fapt care se stabilesc cazual, în concret, pe baza evaluării directe a instanțelor. Rezultă, implicit, că și aprecierea exceptării clauzelor respective de la mecanismul de control, pe fond, al clauzelor abuzive reprezintă o chestiune care trebuie stabilită de către instanțe, în raport cu circumstanțele fiecărei spețe. ... ...