Decizia ÎCCJ nr. 10/2021 (HP)Punctul IV

IV. Punctele de vedere exprimate de către curțile de apel și instanțele judecătorești arondate În conformitate cu dispozițiile art. 476 alin. (10) din Codul de procedură penală cu referire la art. 473 alin. (5) din Codul de procedură penală s-a solicitat punctul de vedere al instanțelor judecătorești asupra chestiunii de drept supuse dezlegării. În urma consultării instanțelor de judecată, s-a evidențiat opinia majoritară potrivit căreia instanța penală poate analiza elementele răspunderii civile delictuale a inculpatului în ipoteza în care persoana vătămată se constituie parte civilă cu respectarea termenului prevăzut de art. 20 alin. (1) din Codul de procedură penală, dar după finalizarea procedurii de cameră preliminară, iar asigurătorul de răspundere civilă auto refuză să participe în procesul penal ca parte responsabilă civilmente. În acest sens au opinat curțile de apel: București - Secția I penală, Iași, Pitești, Timișoara; tribunalele: Bacău, București (și judecătoriile din circumscripția acestuia), Dolj, Teleorman, Sibiu; judecătoriile: Bolintin-Vale, Calafat, Caracal, Călărași, Constanța, Corabia, Giurgiu, Filiași, Lehliu-Gară, Iași, Onești, Oradea, Roșiori de Vede, Rupea, Tulcea, Turnu Măgurele și Târgu Cărbunești. În argumentarea opiniei exprimate, instanțele mai sus amintite au precizat, în esență, că Decizia Curții Constituționale nr. 257/2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 472 din 22 iunie 2017, nu constituie un impediment pentru instanțe în a soluționa acțiunea civilă exercitată de persoana vătămată împotriva inculpatului în termenul prevăzut de art. 20 alin. (1) din Codul de procedură penală. Temeiul răspunderii părții responsabile civilmente este însăși instituția răspunderii civile delictuale a inculpatului, debitor al obligației de reparare a prejudiciului, iar asigurătorul este chemat să repare prejudiciul cauzat prin producerea riscului asigurat. Într-o atare situație, hotărârea instanței penale, în ceea ce privește latura civilă a cauzei, va avea autoritate de lucru judecat, iar inculpatul va putea solicita asigurătorului suma reprezentând prejudiciul cauzat. S-a opinat că, față de dispozițiile art. 20 alin. (1) din Codul de procedură penală, lipsa necorelării cu considerentele Deciziei Curții Constituționale nr. 257/2017 nu poate atrage decăderea persoanei vătămate de a se constitui parte civilă până la începerea cercetării judecătorești. În fine, alte instanțe au opinat că instanța penală nu poate analiza elementele răspunderii civile delictuale a inculpatului în ipoteza în care persoana vătămată se constituie parte civilă cu respectarea termenului prevăzut de art. 20 alin. (1) din Codul de procedură penală, dar după finalizarea procedurii de cameră preliminară, iar asigurătorul de răspundere civilă auto refuză să participe în procesul penal ca parte responsabilă civilmente. În acest sens au comunicat puncte de vedere curțile de apel: Craiova, Galați; tribunalele: Argeș, Călărași, Ialomița (și instanțele arondate); judecătoriile: Alexandria, Cornetu, Pașcani, Sibiu, Vaslui, Vânju Mare, Videle, Zimnicea. Răspunsurile curților de apel Bacău, Ploiești, Târgu Mureș, tribunalelor Dâmbovița, Iași, Timiș cuprind doar mențiunea neidentificării în jurisprudența acestora ori, după caz, a instanțelor din circumscripție a unor hotărâri relevante pentru problema de drept ce face obiectul sesizării. Nu în ultimul rând, se constată că punctul de vedere exprimat de către Curtea de Apel Brașov a fost în sensul ambelor opinii mai sus redate. De asemenea s-a exprimat și opinia potrivit căreia se încalcă principiul soluționării acțiunii civile într-un termen rezonabil, dar constituie și o discriminare a părții civile în raport cu partea responsabilă civilmente, o amânare a soluționării pricinii sale și, implicit, o îngrădire, care nu se impune, a drepturilor sale privind disponibilitatea acțiunii civile, ceea ce contravine prevederilor art. 53 din Constituția României, republicată (Tribunalul Gorj). ...